EVERYTHING OR NOTHING (Shot)

6. Surprize

Imi aleg o rochie neagra, platformele mele rosii, parul mi-l prind intr-o coada lejera de peste si un machiaj nu prea strident. Dupa ce ma pregatesc, astept mesajul lui Urs.

,,Iubito, vino jos!,,

Imi iau telefonul, mi-l bag in plicul meu rosu si cobor. Doamne!! cate emotii! Prima mea intalnire, cobor scarile incet inca gandindu-ma cum se poate asta, acum cateva ore eram la spital, iar acum iesim la intalnire? Fie, deschid usa blocului si-l vad pe Urs langa o trasura frumos aranjata.

-Iubito, esti atat de...de frumoasa!

-Nici tu nu arati prea rau, il sarut cu pofta, el acceptand 

-Uite, cu aceasta trasura minunata vom merge la restaurant 

-Serios, nu cred! Seara nu poate fii mai frumoasa de atat!

-Mai am surprize, stai linistita si ma ajuta sa urc in trasura, si cu piciorul rupt e un gentleman.

In mai putin de 10 minute ajungem la restaurant, coboram amundoi si intram.

-Buna seara! salutam respectosi

-Buna seara, aveti rezervare?

-Ursu Andrei-Ionut, raspunde Urs

-Veniti cu mine! si ne duce la masa rezervata

-Multumim!

Ne asezam la masa. Comandam mancarea si asteptam. 

-Si parintii tai? N-ai apucat sa-mi zici nimic de ei, ma intreaba Urs

-Pai, parintii mei...ei stau la tara, impreuna cu fratele meu, mie dor de ei dar eu am ales sa plec..

-De ce? Si Antonia?

-Nu ca nu-i suportam, n-ai cum sa nu-i suporti dar am vrut sa vad cum e sa traiesc fara ei, sa nu-mi mai faca ei poftele, sa traiesc pe cont propriu, oricum se intampla odata si-o data. Parintii Antoniei au murit, tatal ei cand avea 3 ani iar mama cand avea 13. Sta la matusa ei, dar si ea ca si mine a ales sa traiasca pe cont propriu, asa ne-am hotarat sa ne mutam impreuna, dupa am luat-o si pe Jessica cu noi, nu puteam s-o lasam. Antonia e cea mai buna prietena a mea, nu stiu ce m-as face fara ea, si Jessica e sora noastra mai mica, suntem o familie, si acum ca ati aparut voi ne-am marit. Suntem alaturi una de alta, mai ales cand ni se face dor de parinti, ne sprijinim reciproc, langa ele traiesc, nu pot renunta la ele. Acum ai aparut tu, sper sa nu ma lasi, trebuie sa fii mereu langa mine. Fara tine nu pot respira. Stiu a trecut putin timp dar nu pot descrie cat de mult te iubesc!

-Nu voi pleca, promit! Si eu te iubesc, esti totul pentru mine! 

Si fratele tau? Cum va intelegeati inainte sa pleci? E mai mare ca tine?

-Da, cu doi ani. Are 21  de ani dar prefera sa stea cu ai mei. Pai il iubesc si mie dor de el, dar nu era zi sa nu ne certam si apoi sa ne pupam. 5 minute ne certam, 5 minute ne pupam. Erau zile cand nici nu ne vorbeam, dar erau si zile cand ne uitam impreuna la seriale, filme, iubeam zilele alea. Nu stiu cat de mult ma iubeste el, dar eu il iubesc enorm.

Cand ii spuneam toate astea, o lacrima si-a facut aparitia pe fata mea.

-Iubito, scuze ca te-am facut sa plangi! imi sterge lacrima

-Nu-i nimic iubitul, tot iti spuneam candva. Dar parintii tai? Sora ta?

Nu apuc sa termin de rostit cuvintele ca soseste ospatarul cu mancarea: Pofta buna!

-Multumim! ii raspund linistita

Dupa terminarea primului si al doilea fel, ma invita la dans. OMG! Vals! Nu stiu sa dansez, imi zic incet.

-Stiu ca poti, imi raspunde Urs cu-n zambet urias pe fata

-Dar cu piciorul ce faci? il intreb speriata 

-Stai linistita, ma descurc

Dansam, eram doar noi doi. Atat de frumos!  Ma uitam doar in ochii lui fermecatori, ochii lui perfecti. Ma saruta usor pe frunte in timpul dansului, atat de romantic. Eram in centrul atentiei, dupa terminarea valsului toata lumea ne aplauda, ce bine ma simteam, mai ales ca era el si nu altul.

-Urs, te iubesc! ii soptesc

-Si eu te iubesc! acum uita-te in spate.

Ma uit, erau totii oamneii in picioare ,,oare ce au oamneii astia,, ma intrebam. Ma intorc spre Urs, imi face semn sa ma intorc inapoi, ma intorc si-l vad. Nu pot sa  cred, e chiar el. 

Heii! NU cred ca voi mai scrie cartea, nu prea e citita, asta ma supara. In fine, sa mai scriu sau nu? Daca da, cine credeti ca este ,,el,,?