A urmat cea mai rea zi din viața mea. Afară ploua puternic , iar eu îmi pregăteam hainele pentru înmormântare . Abia mă țineam pe picioare . Nu închisesem nici un ochi toată noaptea . Oboseala și plânsul își puseseră amprenta pe fața mea.
Erai prezent la înmormântare . Mă priveai ca un copil mic ce avea nevoie de o îmbrățișare , dar nu mi-ai spus niciun cuvânt .
Zeci de oameni au venit la mine, încurajându-mă că totul o să fie bine, dar știam că mințeau și voiau doar să pară interesați de situație .
Afară încă ploua. Doar eu și un grup mic de oameni ne aflam acum în cimintir . Erai și tu acolo . Plângeai , sperând că oamenii nu o să te vadă din cauza picăturilor mari de ploaie .
Pur și simplu trupul uneia dintre cele mai dragi persoane mie urma să fie închis într-un sicriu și aruncat într-o groapă , acoperită cu pământ și ciment .
M-am aruncat în genunchi , lângă groapa în care sicriul era pus cu o oarecare grijă . Plângeam cât puteam , în timp ce un om acoperea mormântul iubitului meu.
Oamenii începuseră să plece , rămănand doar tu și eu. M-am așezat lângă cruce și am continuat cu plânsul .
Am stat acolo câteva ore, până am simțit răcoarea serii. În tot acest timp , ai fost și tu lângă mormânt .
M-am ridicat și am plecat spre casă. Stătusem o zi întreagă în ploaie .
-10:00 PM
