*Prima zi de şcoală*
Mă trezesc cu două ore mai repede decât de obicei,să am timp pentru pregătiri.Normal,trebuia să îmi aleg hainele cu o zi înainte,dar eu nu sunt genul acela de fată,sunt mai spontană. De cumpărat,mi-am cumpărat haine, doar că nu rochiţe, fustiţe şi chestii de genul. Cu o săptămână în urmă fusesem la cumpărături şi am găsit nişte perechi de blugi pe care pur şi simplu nu am vrut să le mai dau jos.Erau uimitoare,şi chiar îmi plăceau cum arătau pe mine.Am mai cumpărat şi nişte bluza, hoodies, maieuri tricouri şi skateri.Chiar dacă nu mă apreciam eu tot timpul, nu pot spune că arăt rău.Sunt înaltă, bine proporţionată , ochii verzi, şi părul meu, de care sunt foarte mândră, este de lungime medie, ondulat şi şaten. Deci, revenind, mă trezesc şi îmi fac siesta de dimineaţă.Ies din baie şi mă îndrept spre dulapul meu,care, chiar dacă nu aveam extrem de multe haine, era imens. Aleg la întâmplare o pereche de blugi, un maieu şi o pereche de ghete cu ţinte,pe care le pun pe mine în câteva minute.Sper surprinderea mea, mai aveam încă o oră.Mda, cobor jos şi îmi văd părinţii care stau liniştiţi la masă,servind micul dejun.Mă aşez şi eu lângă ei, vorbim câteva minute ,după care pornesc sper şcoală.Aveam un zâmbet idiot pe buze,aşa se întâmpla de fiecare dată când mă gândeam la...EL.Oh Doamne,el. Încep să mi se înmoaie genunchii doar când mă gândesc la ochii aceia albaştrii strălucitori.Îmi scutur capul uşor,după care continui să merg.Ajunsă în faţa şcolii, o privesc de sus până jos, era exact cum mi-am imaginat-o toată vara: mare, cu un ton a ceva vechi, dar totuşi frumoasă.Era construită într-un vechi liceu,semăna cu un castel,o cetate,aşa ceva.Respir adânc şi fac primul pas.Primul pas spre "noua mea viaţă". Cu capul sus, îanintez pe holurile lungi şi pline de elevi,majoritatea boboci,ca mine.Aveam impresia că toată lumea mă priveşte,şi asta nu îmi plăcea.Într-un final,mi-am găsit clasa, şi intru încrezătoare.Mă aşez într-o bancă,singura care era liberă,dar din păcate era o bancă pentru două persoane.Deci, va sta cineva lângă mine.Intră în clasă dirigintele, Paul Higgins.Pare un om de treabă,să sperăm că aşa şi e. Ne împarte la fiecare orarul, avânt un zâmbet drăguţ pe buze,acel tip de zâmbet care te linişteşte.Totuşi, această activitate îi este întreruptă de către un ciocănit slab în uşă.Toată lumea îţi aţinteşte privirea spre acea persoană,mai puţin eu.Eram prea ocupată cu cititul orarului.
-Bună,tu trebuie să fii Niall Horan.spune dirigintele.
La auzul acestor cuvinte, îmi ridic capul şi îl privesc.Da,el era. Diferit,dar la fel.Aceeaşi ochi albaştrii ca şi cerul, părul blond aranjat perfect, şi zâmbetul dulce,irezistibil.Dându-mi seama că îl priveam prea fix,îmi îndrept din nou privirea spre orar.Domnul Higgins îi spune lui Niall să se aşeze lângă mine,de altfel nici nu avea unde altundeva.Zis şi făcut, blondul se aşează lângă mine,şi parcă simţeam cum inima începe să îmi bată din ce în ce mai tare.Parcă vroia să îmi sară din piept, iar Niall parcă o auzea.Îmi dădeam seama că mă priveşte,dar nu aveam curajul să îl privesc şi eu.
-Probabil că v-aţi obişnuit cu stilul de şcoală generală,dar la liceu este cam diferit.Să vă explic la ce mă refer, toţi care vă aflaţi în această încăpere, veţi avea toate orele împreună.ne informează Mr. Higgins.
Desigur, parcă nu îmi ajungea că trebuie să mă comport normal câteva ore pe săptămână,acum trebuie să încerc tot anul.
După ce am terminat acea "şedinţă" ,am fost liberi să plecăm. Eu ies ultima din clasă,pentru că nu îmi place să mă înghesui să ies.Ştiam că Niall locuieşte în aceeaşi direcţie în care locuiesc eu,dar nu ştiam că merge singur.Se afla în faţa mea, la câţiva metrii şi eu îl priveam cam insistent,sperând să nu se întoarcă şi să mă vadă.Dar,ghinion că s-a întors.Când privirile noastre s-au întâlnit, am simţin un fior care mi-a traversat întreg corpul.Pe faţă i s-a ivit acea zâmbet drăguţ,care parcă face soarele să îţi facă apariţia.Se opreşte,până ajung în drept cu el, când mă opresc şi eu.
-Bună,tu trebuie să fii Alexandra.
-Mda...Sunt.Şi tu eşti Niall,nu?spun asta în timp ce pe buzele mele îşi face apariţia un zâmbet.
-Da,eu sunt.Deci,Ale,pot să îţi spun aşa?
-Sigur.
-Deci,şi tu locuieşti în această zonă?
-Cam da.îmi scapă un chicot.
-Asta înseamnă că putem merge împreună la şcoală şi să venim acasă. Ce tare,nu mai fac asta singur!
Adică?În tot acest timp el a mers singur şi eu nu am ştiut?
-Sigur.Păi...aici locuiesc eu.Dacă vrei să mergem împreună la şcoală,să fii dimineaţă pe la ora 7:30 aici.Pe mâine.
-Aşa voi face,o zi plăcută în continuare,Ale.
Cu asta am încheiat discuţia,şi eu am intrat în casă.Din nou,inima a început să îmi bată repede, din acest motiv am intrat direct în camera mea,şi m-am pus în pat împreună cu laptopul meu,hotărâtă să îi povestesc ziua de azi celei mai bune prietene.
