La ora de biologie când disecam broaște împreună cu Luca, Ciera a venit în spatele meu și mi-a aruncat matele broaștei în cap iar după mi-a frecat acele mate de parcă mă spălăm la cap cu șampon...... P(profesoara): Ciera, ieși din clasa, ia aceasta hartiuta și du-te imediat în biroul directorul. C: Îmi pare rău. .. *puppyface* P: Nici un îmi pare rău domnișoară, plecați acum din fata mea. C: Imediat doamna. Mor, cât de PROASTA poți fi....
*in biroul directorului*
D (directorul): Ce ai m-ai făcut și de data asta Ciera? C: Îmi pare rău domnule director, dr nu e vina mea, defapt este vina ei, ia făcut mai multe favoruri sexuale iubitului meu asa ca m-am răzbunat. D: Voi intervia acest caz și vom vede cine spune adevărul prin detecrorul de minciuni. C
: NU, NU ESTE NEVOIE, ĂSTA E ADEVĂRUL! D: Nu, chiar este nevoie de detectorul de minciuni, trebuie sa-mi dau seama cine minte și cine nu pentru a știi pe cine sa pedepsim, pe tine sau pe Kayla, mincinoasa va fi exmatriculare o săptămâna și media scăzută la purtare. C: A....Am. .... Am înțeles. D: Bine, haide, acum întoarcete la ore, îți voi contacta și părinții sa știi, bine? C: Bine.... *făcândusi diferite probleme* La revedere! :) D: Pa pa.
*Din nou în clasa*
Eu: Mă întreb ce vorbesc de sta așa mult.... L: Nu-ți fa probleme... Eu: Cum sa nu-mi fac probleme...Luca! Poate mă baga intr-un rahat dobitoaca aia. L: Așa e..... Nu m-am gândit, scuze.... *intra Ciera, se duce la Max pentru a-si incheia acest mini-,,proiect" în grup*
TRRRR, TRRRRRR (soneria, este pauza)
Eu: Spune-mi, ce minciuni ai m-ai inventat si de data asta? C: Doar cateva cuvinte ,,Ne vedem la detector". *începe sa rada impreuna cu ,,prietenele" ei* Dula iese în curte și începe sa-mi facă în ciuda pupandu-se pasional și seducator cu Max.... Săracul.... când te gândești ca a făcut și dragoste cu ea doar pentru a o da de gol. *așa orele trec, am plecat înapoi ,,acasă" și mă fac comoda*
*În ,,camera" Kaylei*
PFF...... ar trebui sa-mi găsesc o locuință.... nu îmi mai place aici, ar trebui sa vorbesc cu doamna Winchester..... sau poate cu Max, o sa le zică părinții lui sa ,,mă adopte" pentru a putea sa fac eu după un plan care se ca intersecta cu acesta și BOOM, voi avea propriul meu apartament, bine, nu chiar apartament, îmi voi caută și eu o garsoniera dacă este.... totuși, ar trebui sa merg sa mă vopsesc... *mi-am făcut parul mov, îmi stătea foarte bine*.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*intra doamna Winchester în camera, vine la mine* Dmn W(Doamna Winchester): Vai de mine, ce frumos îți stă. Ce faci draga mea? :) Eu: Multumesc, sunt bine, dumneavoastră? Dmn W: Bine... uite scump-o aș avea ceva sa îți dau... un mic cadou sa zicem... Eu: Vă mulțumesc mult, îl voi lăsa aici,îl deschid mai încolo. .. Dmn W: De ce ești atât de îngândurată scump-o? Eu: Mă gândesc să-mi cumpăr o garsonieră, dar îmi este ca am nevoie de cineva care sa mă adopte și mă gândeam la dumneavoastră, știu ca aveți copii de vârsta mea dar va rog... voi venii la dumneavoastră în fiecare zi, ca s-a nu ziceți ca sunt nesimțită, ca mă adoptați și nu va mai văd în seamă după... Dmn W: Nu știu ce sa zic, eu aș vrea mai întâi să deschizi aceasta cutie, mâine tu și Luca o sa mergeți cu mine în centrul orașului și vom vorbii cu doua persoane care spun ca va cunosc părinții dar vor sa fie siguri și sa va cunoască. Bine? Eu: Insinuati că sunt niște cunoștințe ale părinților mei și al lui Luca? Dmn W: Da... asta voiam sa spun, te las acum, sa te uiți la cadou, bine? Eu: Bine, o voi deschide. *doamna Winchester pleaca, deschid cadoul inauntru erau niște fotografii... mă uit pe ele* Eu: Deci ei sunt părinții mei.... și ..... Luca..... oare o fi fratele meu ,,pierdut"? *mă uit în spre tavan, ochii îmi strălucesc, o lacrima îmi curge pe obraz, mă duc la Luca, bat la ușă nu se știe dacă unul dintre băieți se schimba...* Eu: Luca! LUCA! L: Ha?? Cine este? Eu: Sunt eu, Kayla. L: O, vin imediat. *a venit pe hol* Deci, ce sa întâmplat? Eu: Pozele astea sa întâmplat *îmi curg lacrimile dar nu plâng*, Luca, noi doi... suntem frați?! L: Nu, nu știu, adică.. ne-au părăsit pe amândoi părinții dacă suntem frați? Eu: Cred ca da.... L: Mai bine facem un test și vedem... bine? Eu: Bine.... mă duc sa mă îmbrac L: Ok... *l-am lăsat socat* *m-am dus la mine sa îmi iau hainele și sa mă schimb, am ieșit din camera, Luca era deja gata, mă aștepta afară*
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
------------------------------------------------------ Hey, sper ca va placut, daca va placut nu uitati sa apasati butonul de like, multumesc ca ati citit, bye!
