Versuri ale inimii

Unde ești...?

Mi-am vândut sufletul necuratului
Și-am devenit doar o carcasă nemuritoare,
În așteptarea promisiunii că te vei întoarce,
Am făcut sacrficiul săvârșind păcatul.

Decenii trec, te aștept să vii acasă
Trăind ca o fantasmă departe de priviri umane,
Ce îmi aminteau de mine când trăiam,
În naivitatea ființei mele inocente.

Pot să mai fac un pas? Pot să mai sper? Pot?
Acum că sunt doar întuneric în așteptarea ta,
Pot să sper că sunt aceeași în ochii tăi,
Chiar dacă stau închisă într-o negură demonică?

Ar trebui să stau să te aștept,
Sau să plec în căutarea ta?
Nu înțeleg ce îmi spui când ciorile cântă a uitare,
Nu simt atingerea fierbinte pe chipul meu când gheața prinde gheare.

M-ai vii?
Să sper la nesfârșit?
Mai uitat sau nu?
Unde ești...?Te iubesc...