Versuri ale inimii

Viață în vis

Voce dulce ce îmi șoptești sfârșitul,
Te primesc căci simt că nu mai am motiv
Să trăiesc într-o iluzie, într-o lume
În care nu aparțin...

Vreau să știu cine mi-a creeat acest destin,
Cine mi-a dat un lucru pe care tu-l numești dar?
Dar pe care nu mi l-am dorit nicio secundă.

Eu văd doar o luptă inutilă...

Nu știu de ce, tot ce visez rămâne doar un vis,
Speranțe ce se nasc, trăiesc și mor în mine,
Îngropate în tărâna sufletului meu
Și le pun de fiecare dată piatră de mormânt,
Un cimitir de iluzii...

Nu mai pot trăi așa, ce aș putea să fac?
Să revin la realitatea care îmi promite ceva ce nu doresc,
Sau să trăiesc în lumea mea de vise efemere
Trăind în fericire o clipă și suferind un veac?