Vestea

19 1 0
                                    

M-am trezit odihinta si am expirat greu când am văzut că Cole nu e lângă mine,cum era si normal...

Am luat telefonul si am sunat-o
pe Courtney
-Neata!
-Mneata... Spuse Courtney somnoroasa.
-Trebuie să-ți spun ceva.
-Si eu.Tu prima!
-Vreau ca eu si Cole să ne mutăm împreună...ma rog...să se mute la mine...
-Ce? Ariana ... înțeleg că-l iubești,dar va cunoașteti doar de 2 săptămâni...
-Nu contează,plus ...ca poți sta la apartamentul lui Harry cat vrei dacă Cole nu va mai sta acolo.
-Hmm... îmi surâde ideea.
-Ok.Atunci așa facem.Am spus râzând. Acum...Tu ce vroiai să-mi spui.
-Ca azi la 17:00 am shootingul cu Cole si dacă vr...
-Nu... ăăă... adică...sunt ocupată.
-Da!? Cu ce?
-Cu... ăăă... trebuie să fac curat... Toulouse a făcut atâta mizerie.
-Ok,cum vrei. Am răsuflat ușurată pentru că am facut-o să mă creadă.
Am mai stat cu ea de vorbă cam 20 de minute apoi am mers să-mi fac rutina zilnica si am mâncat o omletă cu legume.

M-am uitat la ceas si am văzut că e deja ora 17:00,am dormit destul de mult...

Abea acum am observat că am 3 apeluri de la tata,asa ca l-am sunat înapoi.
-Ariana!? De ce nu răspunzi?
-Aaa...Am fost... Mi-am petrecut ziua de naștere și...
-Inteleg! La multi ani puiuțul lui tati,sa ai parte numai de împliniri,te iubesc si sa ști că sunt mândru de tine!
-Multumesc mult tata! Am spus emoționata si am simțit cum dau frâu liber lacrimilor.
Am mai stat cu tata dr vorba puțin dar i-am închis din cauza bătăilor zgomotoase din ușă.
Am deschis-o si mi-a picat fața când l-am văzut pe Francisco în fața ușii.
-Ce? Ce cauți aici? Ce mai vrei!? Pleacă!
-Ariana...nu trebuie să te sperii de mine... îmi... îmi pare rău...nu trebuia să fiu așa de dur și sa te santajez si...okay... dacă nu vrei sa mai auzi nimic de mine...e ok!...nu te voi mai căuta,am vrut doar să-mi cer scuze.
L-am văzut pe Francisco cum se depărtează de ușă cu capul plecat.
-Francisco stai... Te cred...Știu ...ca... regreți tot ce ai făcut și... îti accept scuzele.
-Serios?
-Da... adică...ma surprinde puțin schimbarea ta de atitudine...dar îmi place...si așa e mai bine.
-Multumesc! I-am simțit brațele puternice cum mă cuprind si speram din tot sufletul ca Cole să nu vină acum mai devreme acasă.
-Nu o să te mai deranjez...
-Hei! Te-am iertat,putem fi prieteni...nu trebuie să mă eviți.
-Si Cole?
-Ii voi spune că ți-ai cerut iertare si regreți.
-Cu speranța că te va crede nu!?
Nu am spus nimic,am privit în jos pentru că știu că va fii greu să-l conving pe Cole ca s-a schimbat.
-Pai...eu o să plec...
-Bine...
-ăăăăă... Pai...mai vorbim.
-Da...
-Pa Ariana!
-Pa ...

Am închis ușa puțin confuză de ce tocmai s-a întâmplat...
M-am trântit pe canapea si m-am uitat la tavan ...ce l-ar fi putut determina pe Francisco să își ceară scuze...
M-am ridicat de pe canapea si am expirat șocată când am văzut că e ora 19:30.Cat Dumnezeu am stat si m-am uitat la tavan?... parcă au trecut 30 de secunde...nu o oră...
Am mers în bucătărie și mi-am făcut o porție de cartofi prăjiți.

În timp ce-mi spălam farfuria,am auzit niște bătăi puternice în ușă și am fugit repede să deschid.
Nici bine nu am apucat sa văd cine era ca două buze moi s-au năpustit asupra alor mele,dar nu aveam nevoie să o văd,as recunoaște sărutul ăsta dintr-o mie.
-Daca era altcineva?Il lăsai să te sărute?
-Stiam ca ești tu...doar sărutul tău îmi trezește fiori.Cole zâmbi dulce si l-am îmbrățișat strâns .
Nu am apucat sa spun nimic,caci ma tras după el si și-a luat laptopul.
-Da! Uite...Astea sunt pozele!
-WOW!

Astea sunt pozele!-WOW!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
FotografulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum