(Dylan la media)
-Cole...tu ai un frate geamăn?
Nu pot să cred ...sunt doi!
-Da dar...nu mai țin legătura cu el... după ce am fugit de acasă am cerșit ca să ne câștigăm existența...Dylan se saturase de asta așa că s-a apucat de furat ...eu nu am vrut să-i iau exemplul...Am fugit și l-am lăsat să-și facă păcatele,dupa un timp am aflat că a intrat la închisoare pentru că a omorât.
-Pe cine?
-Pe mama!
Am rămas nemișcată si nici nu cred ca clipeam ,ma uitam la Cole care începea să aibă lacrimi în ochi,isi strânse buzele si își linse buza de jos.Tine-ma Doamne!
-A primit 10 ani de închisoare...din care a ispășit doar 2 . 8 ani!? E foarte mult... Fără să îmi dau seama am început să plâng.
-Am încercat să-l caut dar nu am putut lua legătura cu el...cel mai probabil acum ma urăște pentru ca l-am lăsat
-Nu e adevărat! nu e vina ta pentru fapta lui!
Cole râse pufni amuzat si își luă o gură de suc
-Nu știu de ce a omorât-o pe mama...e adevărat că nu ne mai iubea ca la început,dar asta pentru ca suferea ...la fel ca noi,isi pierdea mințile cu fiecare zi ce trecea crezând la un moment dat că din cauza noastră tata a plecat
I-am mângâiat obrazul si acesta si-a trecut mâna prin par aruncamdu-si țigară le masă.
-Sper să nu mă vezi altfel acum
-Ba da!Te văd altfel acum .Expresia lui se transformă întruna seriosa
-Te admir mai mult ca înainte! Pupile lui se mărira atât de tare încât abea vedeai culoarea verde a ochilor săi
-Dupa ce ai trecut printre atâtea greutăți,nu te-ai lăsat în prada pieței negre ca fratele tau,si acum tu ești un fotograf incredibil și ești un exemplu!
Cole se repezi spre buzele mele și le sărută apăsat
-Cum de ai ajuns in Los Angeles
-Am călătorit la bagaje...ca șobolani.Am început să râd și el se uită în gol .Sper ca nu credea ca râd de el...
-Si de cât timp ai pasiunea asta pentru fotografie
-De la 10 ani! Am moștenit asta de la mama . Răspunse sec fără să-l lovească vreun sentiment că mainaite .
-Si părinți tăi? Ma întreba Cole ,eu m-am bucurat că a schimbat subiectul... discuția de mai devreme ma afecta tot mai rău
-Pai... oarecum împărțim aceeași soartă ...Și mama mea a plecat când am avut 14 ani dar pentru mine lucrurile mergeau din bine în mai bine pentru că ea niciodată nu a crezut în mine... Dar după plecarea ei ...tata a fost de acord să mă ducă la Los Angeles ca să dau o audiție pe care am si luat-o si de aici a pornit totul
Cole zâmbi si îmi trase o șuviță de par de după ureche .
-Si eu te admir! Tu ai luptat de mică pentru visul tău...nu ți-ai înecat amarul ca mine în lucruri nefirești
-Tu ai făcut asta pentru că mama ta nu a fost lângă voi...eu l-am avut pe tata
Cole pufni frustrat .
-Ce e cu mamele astea!? Am ridicat din umeri în sens de "nu stiu"
-Ai spus ca mama ta nu a crezut în tine? Am aprobat din cap... înseamnă că ori e surdă ori e proastă
Am început să râd și Cole privi spre mine
-Sunt curios ce ar spune mama ta acum
Am chicotit si aceasta ma îmbrățișa așa cum doar el știe să o facă
Nu-mi pasă că fumează,nu îmi pasă cine a fost in trecut,nu îmi pasă de fratele său,Il iubesc pe el pentru ce e astăzi și nu vreau să se schimbe niciodată!
După 2 ore în care ne-am retrăit amintirile...bune si rele ... l-am co ndus pe Cole la ușă
-Ne vedem mâine! I-am zâmbit și i-am făcut cu mâna
Am zâmbit instantaneu când am văzut un bilețel cu numărul lui de telefon pe masă
