Inainte de toate as vrea sa ii salut pe toti:)! E prima mea incercare de a scrie si sper sa va placa. Mya, ca orice fata obisnuita isi traieste linistita viata de liceu. In vacanta de vara ea afla ceva cu totul neobisnuit si greu de crezut. Mya este Fiica lunii. Viata ei ia un curs diferit. Caldura, nebunie, sentimente, ceva cu totul si cu totul ciudat pentru ea. Enjoy it :"> !
Capitolul 1
Imprevizibil
-Mya!
Oare la ce s-au gandit parintii mei atunci? Mai rau de atat se putea ? Cu siguranta, da! Acum stiu de la cine am mostenit imaginatia bogata care imi da tarcoale in visele mele , de cele mai multe ori cosmaruri, fara nici un inteles,doar franturi de imagini, care imi agita glandele sudoripare pana ajung sa inot in pat. Cu cat am incercat sa dezleg marele "mister" al cosmarurilor mele frecvente, mai bine zis zilnice, imi dadeam seama ca "irosesc timp pretios din viata mea", motto-ul mamei care devine enervant pe zi ce trece.
-Trebuie sa-I multumesti Celui de Sus ca esti in viata, sanatoasa, cu un nume extraordinar, dar de ce nu vrei sa intelegi ca esti...
SPECIALA?! Te rog ! As fi vrut sa ii spun sa ma scuteasca de toate astea, dar m-as fi ales cu o "pedeapsa" : statul in camera , chiar daca mama nu isi da seama ca este activitatea mea preferata. Nu vreau sa ii subestimez autoritatea pe care incearca sa o practice pe mine. Oricum, o iubesc , oricat de sacaitoare este uneori.
-Pentru mine, pentru noi! Continua discursul emotionant dintre mama si fica.
Suvita din bretonul meu zbura deasupra fruntii, incerca sa combata plictiseala si nervozitatea care devenea cat mai deasa si puternica cu trecerea secundelor.
-Mama?
-Ce este?
-Trebuie sa ne luam un aparat de aer conditionat! Glasul gajait mi-a rasunat in toata bucataria ,apoi gatul nu a mai putut sa isi indeplineasca functia de a-mi tine "capul pe umeri". Mingea de bowling care tinea sa explodeze a cazut epuizata pe masa.
-Oo nu...Mya?!
De ce e atat de verde? Unde? Cand? Desigur, mama! Dar oare ce a pus la cale iar?
-Ben, adumi putina apa, cred ca isi revine!
Tata?! De ce la ora asta acasa? Cred ca scumpa mea mama a dat semnalul de alarma.Perfect!
Acum imi dau seama ce era atat de verde : gradina si gazonul debea finisat, aranjat de tata. Imi si imaginez gandacii, paianjenii si furnicile avand o noua casa, parul meu incalcit.
-Nu e nevoie sa imi faci dus, am facut azi dimineata, tata.
Imbratisari,zambete,rasete.chicoteli,urlete chiar, din partea mamei.Placerea mea. Uneori ma intreb cata afectiune poate purta un om in inima.Cred ca suficienta cat sa te scoata din minti. Mi-am strans toate puterile si m-am ridicat in sezut.Printre vartejurile care erau imposibil de suportat chiar si pentru capul meu lovit adesea de masa din bucatarie,se aduna multa jena, niciodata nu am putut suporta linguselile, dragostea in general. Stiu ca poate am perceptii gresite, pentru ca ei sunt parintii mei si este iubirea parinteasca, dar asa e firea mea, mai respingatoare.
-Mama? Pot sa ma duc in camera mea? Poate reusesc sa imi revin.
-Sigur.Du-te.Vrei sa iti aduc ceva ?
-Vreau decat sa fiu singura.
M-am ridicat in picioare. Ameteala inca tinea stapanire pe intregul meu corp.Dupa ce am reusit sa traversez bucataria si baia ca un zombie, era timpul pt ce este mai greu : DE URCAT SCARILE.
-Am incredere in tine , balustrada!
Intr-un final am reusit sa urc, chiar daca mi s-a parut a ura o eternitate.In dreapta, camera mea cu un mare semn de exclamare lipit pe usa cu un mesaj dragut scris de mine:
"Inainte sa intri, destreseaza-te!!!!"
Iar in continuarea acestuia:
"Nu imi strica dispozitia!"
Mama mereu imi spun sa nu mai fiu negativista si sa dau mesajele jos de pe usa. Nu vreau sa inteleaga ca imi dau o putere fantastica si imi lumineaza ziua in intregime.
-Scumpa mea camera!!
Un zambet cu adevarat larg mi-a incalzit toata dupa amiaza.Am simtit cum muschii fetei se contracta, aducandu-mi o relaxare deplina.acestea datorita camerei mele mici , cu peretii de un galben pai care tot timpul imi aduce aminte de copilaria mea, fereastra larg deschisa vis-à-vis de usa.Mi se pare cea mai geniala constructie, mai bine zis pozitionare a ferestrei.Intotdeauna ma intampina cerul curat de afara si sunetul disperat al perdelelor albe cu un model de ghiare de pisica pe acoluri, parka strigand: "Hey, inchide geamul, nu vrem sa ajungem afara, destul pisica s-a agatat de noi". In stanga este patul,pot zice cel mai bun prieten al meu cand vin de la scoala complet nervoasa din cauza arogantei colegilor.De fiecare data ma primeste calduros si ma lasa sa ma scald in asternuturile albe si parfumate.In partea opusa a patului se afla biroul si calculatorul,locul meu de "transformare". Langa monitor sunt asezate in ordine teancuri de caiete,carti. Toate incercarile mele de a scrie un "roman" cel putin asa credeam ca va fi, dar spre marea mea dezamagire sau ceva de genul asta nu mi-a reusit nimic.
Hainele murdare stau intr-un cos in coltul cameei.Am multe de schimbat aici, dar asa m-am obisnuit , cu perdeaua flendurita, dulapul ravasit, si tot ce ma inconjoara in micul meu univers.
Relaxarea mi-a fost distrusa de o mancarime in jurul burtii.Mi-am ridicat maieul ud, si ce sa vezi, o furnica a cazut pe podea, inecata de mirosul de detergent in exces al mamei.
Trupul meu a plutit pana la pat. L-am lasat sa se scalde in catifelarea asternuturilor proaspat spalate.
