Un cantec discret de greier m-a trezit din motaiala mea. Privirea mi-a cazut pe ceasul cu pendul de pe peretele din fata mea. Deja ora 11:30?
- Daca nu ma grabesc o sa intarzii!
Pe langa camera mea, ca loc de relaxare, mai este o asa numita ,, zona de relaxare " pentru mine. In fiecare noapte la miezul noptii evadez din casa, pe geam, unde am asezata bine o scara. Prin faptul ca iubita mea camera este asezata pe aripa din spate a casei este un avantaj pentru a nu ma vedea nimeni.
Asa ca mi-am luat caietele de notite si un stilou, apoi am observat patul plin de pete de la hainele mele ude. Am aruncat cu viteza luminii un maieu turcuaz si o pereche lejera de pantaloni scurti de blug.
In pas alert am coborat pe scara, pasind usor pe iarba pana la garduletul mic si alb al curtii mele pe care l-am sarit cu usurinta, apoi am inceput sa alerg pe strada precauta.
- Daca m-ar vedea cineva, de exemplu matusa care este mai nou vecina de alaturi, ar iesi urat daca m-ar para parintilor!
In jur de cinci minute am alergat fara sa ma opresc, pana casele au inceput sa se rareasca. In apropiere este o poteca care duce la doua podisuri fara nici un nume. Simple ridicaturi de pamant, damburi, fara nici un copac, insa este si o mica exceptie, cum am spus mai devreme, ,, zona mea de inspiratie " , pot sa zic secreta.
Intre cele doua coline se afla o mica portiune de iarba putin inaltata, cu un copacel in varf. Nu am putut niciodata sa imi dau seama ce fel de copac este, nici macar manualul de biologie nu m-a ajutat de data asta.
Am strabatut colinele si am ajuns in sfarsit la locul meu divin. A fost de ajuns o singura atingere a scoartei copacului si un fior mi-a cutremurat intregul corp. Scoarta este de o finete neobisnuita, nici un fel de zgarietura, umflatura, asprime specifica unui copac normal. De asemenea, frunzele sunt minuscule si foarte dese.
Mi-am sprijinit usor capul pe trunchiul copacului, m-am asezat si am inchis ochii. Toti muschii s-au relaxat si mintea mea s-a dus departe; scoala, parinti, lesinul meu de azi. Se desfasurau clar, in ordine cronologica, analizand fiecare moment, fiecare miscare, fiecare cuvant, incat incepusem sa si simt lovitura, umezeala. Era placut sa nu am amintiri recente despre scoala, clasa a IX-a este un cosmar. Credeam ca o sa ma integrez ceva mai mult, macar sa nu isi bata joc de caracterul meu singuratic. O singura fata mi-a atras atentia, Delisha, pot spune ca semanam vag. Corpul ei zvelt, mi se pare uneori ca o sa inceapa sa pluteasca pe podeau prafuita, parul scurt de un saten deschis cu o tenta spre blond, tuns in bob. Buzele pline dar totusi discrete si nasul micut ii dau fetei ei o naturalete perfecta. Cel mai socant lucru la ea sunt ochii. Un violet patrunzator ii cufunda pupila intr-o mare de sentimente profunde. Cu o singura privire te face sa uiti de toate problemele, grijile, temerile, te face cel mai fericit om in viata pentru cateva secunde. Pe mine a reusit sa ma ,, seduca " cu privirea ei. Am fost foarte curioasa de persoana ei, de nume, de caracter. Numai privindu-i miscarile si gesturile ma facea sa o intreb de unde provine, cum de au avut parintii ei o asemenea idee pentru numele ei, ce hobby-uri are. Curioasa, am cautat semnificatia acestuia si am gasit, spre surprinderea mea : ,, cea care este si ii face pe altii fericiti " . Nu era greu sa faci legatura intre privirea ei si numele. Este posibil sa fie ceva mostenit, genetic. Ea reuseste sa ii tina in preajma pe toti cei care ii vrajeste si nu numai. Deseori am vrut sa comunic cu ea, sa fim asa zise prietene pentru ca am observat ca nu ea vorbea cu ceilalti, dimpotriva, ei o admirau si intr-un fel o divinizau. Printr-un singur: ,,- Buna! ", umplea clasa de colegi si colege din liceu. Desi simteam aceeasi magie, ceva di interiorul meu striga cu disperare: ,, Nu! NU TE DUCE! " si nu mi-am putut da seama de ce.
Cuprinsa in ganduri, in amintiri, nimic nu ma mai putea opri din relaxarea mea totala, pana cand, o caldura inabusitoare mi-a cuprins intreg corpul. La inceput nu am bagat de seama, dar dupa ce a inceput sa se accentueze, m-am ingrijorat. Nu stiam ce se intampla cu mine. Din ce in ce mai mult caldura se intensifica si nu stiam ce sa fac. Am incercat sa tip, dar in zadar, gatul imi era prea uscat. Un singur lucru l-am putut face sa imi dau hainele jos, care mi se pareau o povara. Nici nu mi-am putut da seama cum am reusit sa imi SFASII hainele de pe mine, ma simteam un animal. Un animal mic si firav cu o putere de neimaginat.
Mi-am ridicat privirea catre cer, iar lumina care mi-a facut ochii sa arda in acel moment se intensifica din ce in ce mai mult...
CE ESTE CU MINE??
Am deschis ochii mari si am vazut lucrul cel mai frumos din intreaga lume.
Mare, luminoasa, maiastra
Pe cerul plin de stele,
Regina universului,
A tuturor.....
Inclusiv a MEA.
Nu se poate descrie in cuvinte ce simteam, dar un lucru stiam cert: Faceam parte din ea. O consideram o mama, blanda, tandra, mandra de fiica ei.
Cu trupul gol, arzand, imi priveam MAMA. Pe cat o priveam mai mult, cu atat caldura era mai coplesitoare, dar atata timp cat o am pe EA alaturi, presimt ca nu se va mai intampla nimic. Ma protejeaza. Ma iubeste. O ador. O divinizez.
Intr-o fractiune de secunda arsurile s-au accentuat in fiecare fibra a pielii, a corpului, nervii intinsi la maxim, o stare de moarte. Am stat in aceasta agonie cateva minute care mi s-au parut un secol, apoi totul, absolut totul a disparut. Arsurile, calvarul, nimic nu mai era. Imi puteam atinge pielea, eram mai fierbinte ca de obicei dar nu ma deranja. Intr-un final, dupa lungi cercetari pentru a descoperi daca am patit ceva, am realizat ca eram goala si trebuia sa ma imbrac.
Dupa ce am reusit sa pun cateva fasii din resturile de haine sfasiate, aveam corpul intact, cu o caldura normala, am luat-o usor spre casa. Mii de ganduri imi treceau prin minte. Ma mira faptul ca nu mi s-a mai intamplat vreodata lucru asta, desi merg in fiecare noapte acolo.
- AM O NOUA MAMA!!!!!
Cuvintele mi-au iesit atat de rasunator din piept incat am cazut in genunchi, ca si cand as fi fost total epuizata. Mi-am adunat gandurile, glasul si toate partile corpului si mi-am continuam cu pasi lenti drumul spre casa. Cu greutate am sarit garduletul, am urcat pe scara, si m-am trantit chiar in mijlocul patului si acolo am ramas..
