Rosales

Capitolul 1

La inceputul secolului al XVIII-lea, la malul unei mari, pe o stanca solitara, se ridica un castel inalt, cu patru turnuri de observatie si un orologiu asezat pe unul din zidurile reci ale castelului.

La poalele stancii se intindea un regat, nu foarte mare, dar de frica caruia stiau si regiunile apropiate din cauza puterii, bogatiei ei si mai ales din cauza lipsei de mila de care dadeau dovada regele si regina. Acestia aveau o fiica tanara de 16 ani care astepta sa mosteneasca tronul si sa puna mana pe puterea familiei sale. Calcand pe urmele parintilor ei, era si ea lipsita de intelegere si compasiune, credea ca totul ii apartine si nimeni nu ii statea in cale cand isi propunea ceva. I se puse la dispozitie un servitor, Nobuhiko, care ii jurase supunere pana la moarte. Acesta fusese ales de catre parintii ei, dintr-o familie de nobili de peste marea care intalnea pamantul ambelor regate. El copilarise alaturi de printesa Kanon si fiind de aproximativ aceeasi varsta, diferenta de un an dintre ei, era aproape nesemnificativa.

Pe cand era singura, la balconul camerei sale, Kanon privea cu dispret spre regatul ce ii parea parca prea mic si sarac pentru calitatile ei si inaltimea la care se ridica. Servitorul sau statea la un metru in spate, cu privirea plecata, cu mainile la spate, aratand respectul pe care i-l poarta:

-Nobu?...

-Da, Printesa!

-Cand o sa fiu pregatita sa ies din castel, sa vad regatul si sa cunosc oamenii de acolo...?

-Cat de curand, Printesa. Parintii dumneavoastra asteapta sa impliniti varsta de 18 ani.

-Hmmm...Atunci vreau sa-mi faci un serviciu. Ea se intoarse brusc si se apropie de el; el isi ridica privirea. Vreau sa mergi in sat si sa imi aduci ceva.

La o florarie cunoscuta de sateni, lucra si Kumiko, fata floraresei. Ochii ei negrii se asortau cu parul ce intruchipa flacarile unui foc arzator care imbogatea suvitele sale ondulate. Purta o rochie lunga, stransa la mijloc, mulata in partea de sus si curgang lin pe corpul sau subtire se desfacea in volanase albastre ca cerul senin al diminetii. Buchetele rare de flori, de o frumusete simpla, facute de ea ornamentau tarabele, pervazurile si casele oamenilor, aducand o mireasma proaspata in inimile lor. Kumiko avea un suflet bland, fiind o fire milostiva si cateodata naiva. Mama ei era in varsta, insa afacerea ii mergea bine datorita fiicei sale, de care era foarte mandra fiind singura amintire vie ce-i ramase dintr-o casnicie destramata de moarte. La marginea satului, Ebisu, unul din boierii imprejurimilor, conducea o carciuma la care poposeau calatorii osteniti datorita drumului lung si anevoios, la care se mai opreau si nobilii curtii regale pentru a face schimb de informatii. Ebisu stia tot ce se intampla pe acel pamant, poate chiar mai bine decat insusi regele, astfel avea avantaje nemasurate asupra satenilor saraci, obtinand intotdeauna bani, bunuri si pamanturi. Era om instarit, temut de ceilalti si respectat in randul subordonatilor sai.

Pe cand Nobu, servitorul personal al printesei se invartea prin sat pentru a cauta darul perfect pentru standardele acesteia, zari la florarie o sticluta ingusta, bombata in partea inferioara, cu margini usor rotunjite, dand un aer de rafinete si eleganta, pastrand inauntrul sau un trandafir de un rosu inchis. Isi zise ca a gasit ceea ce cauta, dar cand se apropie de florarie, o vazu pe Kumiko iesind si legand de acea sticluta o panglica sangerie. Acesta ramase uimit de frumusetea ei, iar inima ii tresari. Se apropie de ea si o intreaba pretul acelei esente de trandafir, apoi o cumpara si ii ceru sa o impacheteze intr-un fel aparte:

-Este destul de scump elixirul acesta...Trebuie sa fie pentru cineva cu adevarat special, nu? Nobu ramase surprins de intrebare si privind in ochii ei isi intelese sentimentele pentru printesa Kanon.

-Este doar pentru o prietena foarte buna careia ii datorez multe. Cand Kumiko termina de aranjat darul, i-l intinse si ii afisa un zambet larg:

-Sa mai treci pe aici! Sper sa ne revedem curand! El pleca, dar ii ramase in minte atitudinea ei optimista si seninateatea ce o invaluia misterios. Dar nu era singurul care pusese ochii pe ea.