Rosales

Capitolul 3

Acum, tot ce vedea in fata ochilor era fata aceea inocenta, optimista si senina pe care o cunoscuse la florarie. Insa ochii ei nu mai aveau aceeasi sclipire, fericirea o tradase si se lasa cuprinsa de ghearele ascutite ale tristetii. Imbracamintea era una modesta, acoperita cu un sortulet alb; in mana tinea o tava pe care ducea comenzile clientilor. Ebisu o pastra mai aproape de el, asa ca cei pe care ii servea erau in mod special clienti fideli si importanti. Boierului ii atrase atentia felul aparte cum o privea Nobu si ii facu semn lui Kumiko sa treaca si pe la masa lor.

-Iti place de ea, nu? Ebisu il surprinse pe Nobu si ii gasi totodata slabiciunea pentru ea. Nobu nu ii raspunse imediat, astepta un timp cu privirea in gol, apoi ii spuse ca o mai vazuse la florarie, atata tot.

-Hmm...E fata floraresei, bineinteles. E o fata talentata si foarte frumoasa dupa cum probabil ai observat. Multi ma intreaba de ea, dar pana sa fac bani de pe urma ei, o pastrez pentru mine. Am de castigat suma lunara de arginti pe care o plateste mama ei. Ranji egoist si isi aprinse o pipa. Nu rezista sa nu se laude cu noua lui achizitie, asa ca se pierduse in amanunte. Nobu cu greu se stapanea sa isi pastreze calmul in fata unui asemenea misel, stranse puternic pumnul si cu greu ii intoarse un zambet prietenos.

Intre timp, Kumiko ajunse la masa lor, se opri politicos in dreapta stapanului sau si se pleca, ascaultand viitoarea comanda. Il zari pe Nobu si ii paru cunoscut. Intr-un fel era fericita ca vede o fata cunoscuta, insa il credea la fel ca si pe ceilalti. Ebisu o lua de mijloc si o trase spre el. Ea riposta si il impinse, departandu-se, lucru ce il deranja profund pe boier. Stramba din nas, se ridica la ea si in urmatoarea clipa, palma lui grea atinse obrazul ei.

-Nerecunoscatoare obraznica!!! Kumiko cazu jos, dar se ridica cat de repede putu pentru a-i arata ca nu e slaba. Parul roscat ii acoperea ochii pe care nu ii ridica din pamant. In momentul acesta, frica era mai puternica decat orgoliul. Se intoarse sa plece, dar nu inainte de a-l privi pe Nobu cum ramase uimit de intamplare. El observa lacrimile si suferinta ei, de altfel si dorinta ei arzatoare de a pleca de acolo. Ea le intoarse spatele, dar Nobu o prinse de mana si o ruga sa mai ramana putin. Scoase din buzunar inca o punga cu galbeni si o arunca pe masa, in fata stapanului ei.

-Ce inseamna asta? Intreba revoltat Ebisu.

-Vreau sa o cumpar! Kumiko scapa tava din mana. Ebisu, mai mult decat orice mandrie, dorinta si femeie, iubea banii, asa ca nu se opuse cererii valetului si i-o incredinta.
 El o lua de mana si iesi afara din carciuma. Se urcara in caleasca ce urma sa-i duca la castel. Pe drum, o liniste mortuara stapanea atmosfera dintre ei. Ea era atenta la drumul asternut cu petalele florilor de primavara pe care il vedea mai mult ca pe un drum incert pe care se indrepta orbeste, condusa nu de dorinta ei, ci de un strain. Nobu isi sprijinea capul in palma, parand plictisit, dar privea din cand in cand cu coltul ochiului catre ea, apoi isi intorcea repede privirea.   Poate ar trebui sa o intreb daca e bine...sau de ce era la un om atat de rau. Nu, nu e bine! Ce ar trebui sa fac?

-Ahm...Esti in regula? Adica...esti ranita? Ea se intoarse spre el si dadu din cap ca e bine, apoi isi relua gandurile. Pai...e bine atunci! Apoi Nobu zambi linistit catre ea. Acest lucru ii inspira incredere lui Kumiko si se relaxa putin, dar nu indeajuns incat sa creada in el, astfel ca intr-o clipa de neatentie din partea lui Nobu, ea deschise usa si dorind sa sara, se lovi de pragul de sus al calestii. El o prinse si o trase inauntru. Kumiko se zbatea sa scape si sa plece, fara sa asculte ce are si el de zis.

-Lasa-ma! Da-mi drumul!!!

-Stai putin! Linisteste-te! Nobu se apleca spre ea si o prinse de maini pentru a o calma. Poti avea incredere in mine! Nu sunt ca ceilalti, nu sunt ca boierul Ebisu! Crede-ma! Ea il privi in ochi si ceva in sufletul ei ii spunea ca zice adevarul. Sau era atat de naiva incat sa creada orice necunoscut ce ii implora incredere? Altundeva nu avea unde sa mearga de acolo, singurul lucru pe care il putea face era sa creada orbeste in el. Erau atat de apropiati incat in ochii lui se vedea chipul ei privind increzator.

-Imi pare rau...dar Ebisu m-a rapit acum doua zile de la florarie, din motive egoiste. De atunci nu mai stiu in cine sa ma incred...El ii dadu drumul dupa ce o stranse destul de puternic de mana, apoi o privi cu mila. Dar nu sunt un obiect pe care il poti cumpara atat de usor! Il avertiza Kumiko hotarata, imbufnandu-se. El rase de reactia ei atat de copilaroasa.

-Nici nu intentionam sa te tratez asa.

Dupa drumul putin mai linistit pe care il avusera, ajunsera intr-un sfarsit la castelul familiei regale. El se dadu jos primul, apoi ii intinse mana ei. Kumiko cobori, iar in fata ei se intindea castelul de o  frumusete desprinsa din basme, gradina in culorile florilor ce o impodobeau, iar portile erau presarate cu aur din cel mai scump. Nobu se grabi sa mearga la printesa Kanon care il astepta de multa vreme pentru a afla despre viitorul sau logodnic. Acesta intra in camera ei, o instiinta in legatura cu  tot ce aflase, apoi ii promise o surpriza. O pofti inauntru pe Kumiko si i-o prezenta ca fiind cea care a creat parfumul ei fin de trandafir. Ochii critici ai printesei o studiau in detaliu pe fata de rand ce se arata in fata ei.

-Ma bucur sa o cunosc pe cea care a muncit la crearea parfumului care ma descrie cel mai bine. As avea un rol important la curte pentru o fata talentata ca tine. Florareasa curtii regale e un loc pentru cei ce merita sa il aiba, iar eu sunt de parere ca parintii mei vor aproba aceasta idee.

Kumiko era mai mult decat incantata de sansa ce i se oferise. Ii multumi Printesei Kanon, pe care o vedea ca pe o persoana buna si miloasa cu cei din jurul ei. O fire blanda, pura si inocenta, cineva demn de increderea ei naiva. Dar Kumiko, o incepatoare in arta cunoasterii oamenilor, se lasa inselata de aparente si isi puse speranta in printesa rasfatata pe care nu o stia nici pe jumatate. Avea in curand sa afle  ca oamenii nu se schimba, ci doar renunta la masca pe care o poarta, astfel vazandu-se adevarata lor fata.