Prolog

48 10 8
                                    

Se întorceau de la film, Georgiana şi familia ei se aflau în maşina ce mergea uşor pe şosea. Liniştea era apăsătoare, dar nu îndrăznea să spuna nimic. Nu mai putea. Privea pe geam şi contempla frumusețea privelistilor, până când văzu clădiri înalte ale unor companii de succes din zona aceea cu pereții căzând şi prăbuşindu-se sub mistuirea ciudata a unui foc misterios ce apăruse subit undeva din inima marilor blocuri de birouri. Urmara câmpurile pe care pâna acum le admirase, cele pline de flori şi de parfum care acum ardeau mocnit, împrăştiind fum si groaza în simțurile fetei. Era ciudat. Nu înțelegea nimic. Drumul continua în aceeaşi maniera de groază indusa de focul ce mistuia toate lucrurile privite de Georgiana.

- Mamă, tu le vezi?

-Ce sa văd?

-Focul ce arde tot ce e în jurul nostru.

-Nu. Ce imaginație bogata ai!

Nu mai înțelegea. Cum se făcea ca doar ea le vedea? Era imposibil. Ştia că imaginația nu era de vină căci când se opriră în câmp pentru o scurtă pauză florile pe care le atinse se faceau scrum. Era real, pentru ea era real.

Când ajunseră acasă, totul era neatins. Nimic nu luase foc oricât s-ar fi holbat Georgiana la acel obiect. Poate că totul fusese doar o iluzie, doar o lucrare a unui exces de imaginație. Dar totusi putea fi doar o vedenie sau chiar era ceva real?

Fata în flăcăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum