Differential

Cine sunt eu?

Si asa incepe o zi ca oricare alta din viata mea:ma trezesc la 6:00, niciun minut in plus.Ma imbrac cu aceleasi haine albe, imaculate, curate, cu acel miros specific de "la fel", aceleasi haine pe care le poarta toti, aceleasi haine "perfecte", ca nu cumva sa fim diferiti.
    Ma asez la masa cu parintii mei-oameni de stiinta-" perfecti", si mananc aceeasi masa, cantarita la gram, cu numarul de calorii si gustul "perfect", apoi urcandu-ma in Uban-e un autobus, sau cel putin seamana cu unul din cartile pe care le-am citit despre Terra, dar e mult mai modern-care ma duce la scoala "perfecta", unde profesorii si colegii mei sunt toti "perfecti", mai putin eu; eu ma diferentiez de tot ce e perfect pe aici.
Orele "perfecte", pentru mine plictisitoare se termina la 14:00, nimic iesit din comun nu se petrece la scoala.Te asteptai?!Mda..."nici eu".Iau Ubanul inapoi spre casa.Aceasi masa, acelasi regim ca in toate cele saptesprezece cicluri pe care le-am trait.
Pana la ora 20:00 fiecare contribuie la societate cu ceva.De la ora 20:00 la 6:00 un nor foarte mare trece deasupra sursei noastre de lumina.In tot acest timp toata lumea de pe jumatatea asta de planeta doarme.
Se face ora 20:00.Trebuie sa ne luam pastilele de somn, dar eu, "imperfecta" de mine le scap "din greseala" prin scurgere...Ma pun in pat, in speranta ca nu o sa observe nimeni ca ma tot foiesc si ca nu dorm.Trece cca. jumatate de ora.Se aud explozii de afara(scurta poveste:din cauza ca ai mei sunt oameni de stiinta acum 18 cicluri au fost mutati aici, langa zid pentru a studia fenomenele din jurul zidului in cazul in care ar aparea ceva suspicios, insa tot ce au gasit au fost niste plante care se pare ca la noi nu se gasesc, dar au fost folosite in scopuri medicinale)
   Ma ridic speriata din pat-cine nu ar face-o?- si privesc pe geam: in departare explozii colorate, precum niste flori rasar pe cer dincolo de zid.Incerc sa imi trezesc parintii, dar ei erau deja dusi in taramul viselor, de fapt in taramul somnului pentru ca acele pastile nu ne permiteau vise asa cum citisem ca trebuie sa se intample cand dormi.Eram putin speriata, dar curioasa asa ca ies afara.Ma uit nedumerita spre zid.Decid sa imi iau bicicleta, totusi aveam putin de mers pana la zid chiar daca locuiam in zona.Ma opresc la cativa pasi de zid...acele explozii inca rasareau pe cer.Ma plimb de-alungul zidului, stiind ca mai de mult descoperisem o groapa mare sapata in pamant de care stiam doar eu, insa niciodata nu am avut curajul sa merg prin mini tunel, poate nici nu era terminat.Insa acum aveam o dorinta izbitoare sa ma strecor fara sa stie nimeni, oricum toti dormeau,nu?Se putea intampla ceva?Nu mai stau mult pe ganduri si ma pun pe burta, strecurandu-ma pe sub zid, nu era o groapa asa adanca.La scurt timp gasesc iesirea.Ma ridic, ma scutur de pamant si fac pasi mici in fata, exploziile pareau mai aproape de acasa, insa erau doar mari...Aveam cativa kilometri de mers pana la ele.Puteam sa jur ca am vazut cateva si aici langa zid.Se vedea ca in departare era lumina, probabil acolo locuiau ceilalti, era asa de frumos, chiar si din departare...erau atatea culori si ma faceau sa vreau sa merg spre oras.Nu imi vine sa cred ca am ajuns pe partea asta.Sunt speriata,dar ma simt si plina de un sentiment de libertate si curiozitate.