Differential

El.

Dintr-o data la cca. un metru de mine explodeaza ceva, incep sa tip si sa fug, insa era prea intuneric sa imi dau seama incotro.Din spatele meu se aude o voce strigandu-ma probabil pe mine.
-Stai!Nu fugi!, spuse o voce de barbat.
Dar degeaba striga, sunt ca un iepuras speriat de pusca.Il simt cum se apropie, ma prinde de mana, dar eu ma impiedic si cadem amandoi la pamant.Daca e un gardian?Am incurcat-o grav, dar el rade puternic.E langa mine si ma tine strans.
-Sa te fii vazut cum ai fugit de petarda, spune el amuzat.
Mi-am dat seama ca nu e un gardian, huh..pot respira usurata.
-Nu sunt obisnuita sa explodeze lucruri langa mine, spun eu indignata eliberandu-ma putin cam brusc din bratele lui.Obisnuiesti des sa sari peste oameni?
-Imi amintesc destul de bine ca tu te-ai impiedicat, spune el inca amuzat.Tu ce cauti pe aici?
-Am venit sa vad exploziile, spun eu incercand sa nu dau prea multe de banuit.
-Explozii?!..aa..te referi la artificii, nu?E Festivalul Luminii daca te intrebai.Oricum, dragute hainele tale perfect albe, ei bine nu si acum, esti plina de praf.
Ma uit la el speriata cu toate ca nu prea imi dadeam seama cum arata din cauza intunericului, ii puteam vedea doar un contur slab al corpului.Stia cine sunt sau cel putin ca nu apartineam locului astuia si daca afla vreun gardian nu stiu ce mi se intampla.Am ramas blocata, nu stiu cum sa reactionez.
-Stai linistita.Nu te spun.Nu suntem toti cum ne credeti.
Incerc sa ma linistesc.
-Dar am o conditie.Daca tot ai resit sa vii aici nu stiu cum trebuie sa vii la Festivalul Luminii, doar nu crezi ca te las fara sa iti schimbi parerea legata de acest loc, nu?
Fac ochii mari.
-Cum sa vin?!Sa ma recunoasca toti cum ai facut-o tu?Ai spus sa stau linistita!,spun eu plina de nervi.
-Nu chiar nimanui...Am nevoie de ceva.Asteapta-ma aici, ma intorc imediat, imi spune el luand-o din loc.
Indepartandu-se incep sa fug, cautand mini-tunelul.Nu aveam incredere in el, nu puteam.Gasesc intr-un final locul si il aud cum ma striga, ma intorc pentru o secunda, el fugea spre mine.Nu mai stau nici o secunda in plus si ma strecor.M-a vazut pe unde am luat-o.Sper doar sa nu treaca si el.Mi-am luat bicicleta si am tulit-o acasa.
Nu am putut adormi.Voiam sa vad ce e acolo,sa risc, insa era prea mult dintr-o data.
Urmatoarea zi decurge la fel, te asteptai?Pana la 20:00.Decid sa nu mai iau pastilele de buna voie, fara alte scuze.Iau bicicleta si ma indrept spre zid.Nu aveam de gand sa trec, voiam doar sa reflectez la noaptea de dinainte.Sa stau singura si linistita.Las bicicleta pe jos si ma plimb pe langa zid.Ajung pe la tunel si oftez.Imi mijesc ochii si ma intreb daca vad bine.Ma pun pup si vad un bilet legat de o piatra.
"Stiam ca te vei intoarce.Aseara m-ai lasat amanet-amanet?cine spune asta?-nu am spus nimanui despre tine, dar te rog vino iar la 20:00.Stiu ca ti-e greu sa ai acum incredere in mine,dar daca nu imi acorzi o sansa cum altfel sa iti dovesc ca poti?"
Biletul lui ma puse pe ganduri.Pe langa el, undeva mai in spate erau si niste haine.