John le-a dezvaluit planul, iar dupa aceea a inceput sa le imparta sarcinile.
-Ashley, tu vei aduna provizii. Laura, tu te vei asigura ca nimeni nu banuieste ceea ce punem la cale. Iar Will, tu ma vei ajuta.
-Bine, spusera toti dupa ce John termina de vorbit.
John era cel mai mare dintre ei si avea o minte mai stralucita chiar daca a facut doar 9 clase. De aceea toti ascultau de el.
-Prin provizii...la ce vrei sa te referi? isi dezvalui Ashley nedumerirea, in timp ce se aseza pe un scaun de langa singura masa care era in camera.
-Adica vei aduna de la hrana, haine si bani, pana la perne, saci de dormit si toate cele.
-Bine.
-Bun. Alte intrebari?
-Nu.
-Ne vedem in camera mea de la ora 17:00. Pe atunci! spuse John iesind pe usa si murmurand ceva pentru el.
-Eu ma duc sa mananc ceva, sunt lihnit! interveni si Will dand din cap energic. Pe mai tarziu!
-Bine. Paa! spusera cele doua fete.
Will se pierdu in multimea de pe coridor. Urma o liniste apasata. Intre timp se puteau auzi murmurul de pe coridorul din aripa stanga a orfelinatului, unde se aflau si ei.
-Laura? zise Ashley, uitandu-se in ochii Laurei in care se observa o sclipire discreta.
-Da? raspunse aceasta cu gandul in alta parte.
-E ceva intre tine si Will?
Intrebarea asta o facu sa tresara, dar reusi sa mascheze acest fapt.
-De unde ti-a venit si asta?
-Asa... de la mine...
-Hai, nu mai spune! continua, observandu-se sarcasmul din vocea sa.
-Serios. Spune adevarul si te las in pace.
Laura se uita la Ashley lung, cu ochi mici, neintelegand unde vrea fata sa ajunga cu discutia.
-Biine, biine. Te las sa meditezi la el... rase Ashley si pleca pe usa.
Laura a vrut sa arunce dupa ea cu o perna, dar chiar atunci Ashley a inchis usa, iar perna s-a izbit puternic de usa, scotand mii de pene ciufulite. Isi lua un scaun si se aseza langa geam. Ii placea sa priveasca pe fereastra in momente cand se simtea extenuata. Dupe zece minute, aceasta atipi cu capul pe bratele care se odihneau pe pervazul prafuit al camerei....
