Si da, posibil sa fie incoerent textul. Imi cer scuze in avans. Dar ideile care imi "tasneau" din cap trebuiau aliniate intr-un fel. Asa au venit cuvintele, asa am scris.
*
Nu e chiar asa usor sa zici ca, gata, 2 trece in locul lui 1 si ca 2011 se transforma in 2012. Si atat. Si sa tratezi aceasta schimbare de parca ar fi o nimica toata, sa te imbeti, sa chiui, sa uiti de tine si sa fii nostalgic o singura zi pentru un an mizerabil. Nu ar trebui sa functioneze asa. Dar asa se intampla.
Pentru ca Revelionul este acel moment in care oamenii devin un tot, in care toti fac acelasi lucru, la diferite nivele, desigur. Ca bei o tuica la crasma de la marginea satului, ca bei un Whisky la cel mai in voga club din Ibiza(unde ti-ai facut rezervare cu un an in urma), Noul An tot va veni peste tine si mi se pare putin bizar sa nu fii nici macar putin nostalgic. Sa nu-ti treaca prin fata ochilor, atunci, cand a inceput numaratoarea inversa, tot parcursul pe care l-ai facut, realizarile pe care le-ai avut ,obiectivele indeplinite.
Ca da, 2012 inseamna un nou inceput, nu contest(poate chiar si un sfarsit), dar inainte de toate, inseamna un sfarsit. Si sfarsitul semnifica, de cele mai multe ori, regret ca totul se termina. Cand te gandesti ca ai avut un an cu care nu te poti lauda, in care nu ai facut, practic, nimic important, in care ai trait ca sa te plangi si ca sa iti blestemi zilele, atunci nu trebuie sa iti para rau ca se termina. Poate inceputurile aduc cu sine si lucruri bune, oportunitati, sanse, dorinte care in sfarsit, prin-un fel sau altul, vor capata contur si se vor indeplini. Iar cand iti dai seama ca anul din care se scurg ultimele ore a fost cel mai bun de pana acum, va fi urmat de un altul, ai 2 variante: sa te gandesti ca va fi la fel de bun ca si cel precedent, sau sa simti ca nu vei mai avea norocul asta si ca ce ti s-a dat pana acum este absolut tot cu ce vei ramane. Nu vei capata mai mult, si asa, anul asta ti-a adus prea multe.
Ceea ce vreau sa subliniez e ca ar trebui sa existe un moment de reculegere pentru anul ce tocmai s-a dus, un moment in care sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a oferit si sa ne gandim ca intotdeauna poate fi mai rau de atat, inainte de a fi de un optimism stupid care sa ne faca sa ne spunem : “Ce ne pasa, sa vina 2012!!!”. Neah, nu asta e calea. Trebuie tot timpul sa ne uitam in urma , sa ne facem un bilant, sa regretam si sa ne gandim ca poate noul an ne va da ocazia sa ne indeplinim anumite teluri, la care ne-a fost imposibil sa ajungem in 2011.
Iar mai apoi, dupa momentul de profund tragism, sa deschidem sticlele de bautura si sa bem pana ce nu vom mai stii de noi. Cel putin eu asta am de gand sa fac.
2011, WE <3 you.
Viva la 2012!!!
