Ingerul

Capitolul 1

Astazi este o zi frumoasa, pasarile canta fericite, afara este cald iar soarele straluceste puternic. Nici nu ti-ai da seama ca este toamna daca copacii care altadata aveau frunzele verzi iar la picioare un covor de iarba plina cu roua, acum au frunzele arami auri portocali nuante specifice toamnei, culori pline de o stralucire care iti imbogatesc imaginatia si sufletul. Un copac ar trebui sa aibe frunzele la fel, dar stiati ca fiecare frunza are ceva aparte al ei, nu sunt la fel, asa ca noi oameni.

Toata ziua am stat afara ne-am bucurat de caldura destul de surprinzatoare pentru luna septembrie si am ras. Va intrebati despre cine vorbesc, nu? Despre mine si familia mea, evident. Am petrecut o zi de toamna minunata la munte afara la aer proaspat la un picnic in familie. Acum la lasarea seri cerul s-a intunecat iar niste nori gri si parca furiosi se apropiau amenintator de noi, un vant aspru si rece prevestea si el furtuna ce urma sa inceapa. Am adunat tot ceea ce am adus cu noi si ne-am urcat grabiti in masina.

Ma uitam pe geamul de la masina si imi aminteam ce zi frumoasa a fost cat de frumos ne-am distrat si deodata a inceput furtuna, era asa de fascinanta din masina de la adapost, era puternica si furioasa. Am dat muzica mai tare ca sa acoperim stropi fiorosi de ploaie care cadeau pe masina, sora mea mai mica dormea specific pentru ea, iar ai mei vorbeau intre ei radeau si eu ii ascultam pe toti, si asteptam sa ajungem acasa si sa ne petrecem seara la adapost cu o cana de ciocolata calda.

M-am uitat pe parbrizul masinii eram si eu pilot cand la prima curba pe care trebuia sa o luam o masina venea pe contrasens:

-Tata, ai grije!

Nu e nimic in jurul meu decat cioburi, sange si voci. Cine sunt eu? Ce se intampla? De ce sunt aici?

Deodata o lumina puternica imi invadeaza ochii, un chip luminos cu niste ochi mari mirati plini de suprindere de un caprui intens se calmeaza si imi zambesc. Cum e posibil asa ceva? ochi care zabesc, sunt nebuna? dar cand vreau sa spun ceva in fata ochilor mei vad un alt chip, alti ochi caprui o alta persoana? Unde ma aflu? Ce se intampla? sunt intrebari pe care mi le spun singura si nimeni nu imi raspnude si deodata o durere groaznica imi spinteca corpul iar capu incepe sa mi se invarta de parca ma-si afla intr-un carusel si negura.

-Crezi ca se va face bine? Crezi ca va face fata la ceea ce sa intamplat?

-Nu stiu, noi am ajuns cat de repede am putut, macar aveam o reusita sa speram ca si ea se va face bine e tanara si frumoasa trebuie sa traiasca sa lupte si sa mearga mai departe.

Cine sunt oameni astia? Despre ce mama naibii vorbesc? Eu cine sunt? Unde sunt? De ce nu pot sa imi deschid ochi? ma straduiesc si deschid ochi. In fata mea era o femeie imbracata in alb si un barbat imbrcat in echipament de pompier? Cine sunt oameni astia? Dar stai asa...ma uit la mana mea aveam o perfuzie in mana, un picior in ghips, si o masca pe fata? Ce se intampla aici? Ce caut eu intr-un spital?

-Scuzati-ma...

Reusesc sa indrug un cuvant de parca acum as fi invatat sa vorbesc, oamni aceia au facut o fata socata si totusi plina de bucurie.

-Shh nu te agita draga mea, ma bucur sa vad ca esti bine.

-Cine sunteti dumneavoastra si ce caut eu aici? Cum am ajuns in situatia asta?

-Nu iti aduci nimic aminte?

-Ma doare capu foarte tare, cine sunteti dumneavoastra?

-Sunt doctora care a avut grije de tine sa te trezesti.

-Imi puteti spune ce sa intamplat?

-Draga mea ai fost implicata intr-un accident de masina.

Deodata toate imaginile imi revin in minte, ziua superba, furtuna care venea si masina. Ma ridic aproape automat ceea ce o sperie pe doctora si pe mine toata durea ma ataca dar trebuia sa ma uit mai bine la ea si sa o intreb:

-Unde sunt parinti mei?! Unde este sora mea?! Sunt bine?!

Pompierul cred ca de la smurd se apropie de marginea patului meu, imi pune mana lui peste a mea o strange si imi spune:

-Acum 2 zile am fost anuntati sa ne prezentam de urgen pe a60 deoarece sa produs un accident cu doua masini. In prima masina am gasit un barbat grav ranit cu contuzi la cap si coastele fracturate, a doua masina era mai grav lovita...in ea se aflau patru persoane doi adulti decedati si doua fete gasite in coma cu fracturi, tu erai in coma cu fracturi la coaste si la picior, iar sora ta sa trezit ieri, a primit greu vestea si cred ca nici pentru tine nu o sa fie altfel.

-Ce incerci tu sa imi spui este ca eu am fost in coma si sora mea putin timp...si ca...lacrimile incepusera sa imi arda ochi..ca...parintii mei au murit..ma durea simteam cum inima se imparte in mii de bucati, ochi caprui calzi ai mamei mele, ochi tatei autoritari dar iubitori de o nuanta frumoasa de un verde caprui nu se vor mai deschide niciodata nu o sa imi mai lumineze niciodata chipu...incepusem sa plang in hohote, nici nu mai stiu cum am ajuns sa il strang in brate pe pompier...dar plangeam, revedeam chipul parintilor mei, revedeam amintirile totul, simteam ca un cutit incearca sa imi spintece inima in mii de bucati..Mai aveam o sora, cand mi-am adus aminte de ea cu vocea ragusita:

-Unde este sora mea? Vreau sa ma duceti la ea.

Fara sa imi mai spuna ceva m-au dus la ea in salon, parul ei lung asemeni spicelor de grau era dezordonat, era palida ca laptele, ochi caprui asemeni castanelor erau indurerati privea in gol, atunci cand ma zarit, acei ochi sau umplut de lacrimi, a inceput sa planga. Nu am putut sa fac altceva decat sa ma duc sa o iau in brate si sa plangem una la alta pe umar, dar fiind sora mai mare i-am soptit un singur lucru:

-Stai linistita, totul o sa fie bine.

Am stat amandoua in acelasi salon, iar in cursu a 4 saptamani petrecute in spital m-am gandit ce o sa se intampla dupa, ce o sa fac dupa. Ne-am facut bine, am primit externarea. Au venit si cei de la protectia copilului sa vina sa ne ia, dar eu avand varsta de 18 ani, puteam sa fiu tutore legal al surorii mele, nu aveam de gand sa ii las sa o ia de langa mine, sa ia tot ce mai aveam. Iar odata plecate din spital trebuia sa ajungem acasa. Si am ajuns, am calatorit cu trenu, ne-am imprietenit cu doamna controlor care ne-a compatimit, si evident am calatorit gratuit, neavand niciun ban. Am mers pe jos pana acasa...si trebuia sa intram...imi era asa de greu, dar trebuia, am pus mana pe maner si am intrat.

Hei buna! Aceasta este noua mea carte. Sper sa va placa. Da este cam trista, dar evident este o poveste. Vreau sa imi spuneti ce parere aveti daca va placut si tot asa. Va astept comentariile. Va pup :*