I Own You

CAPITOLUL 1- Propunerea

Astăzi mi se refuzase și ultimul loc de muncă la care am aplicat. De o săptămână întreagă sunt în căutarea unui loc de munca și tot ce am putut găsi a fost un loc la o spălătorie de mașini. Nu că nu mi-ar plăcea, dar nu mi-ar ajunge banii nici pentru chirie dacă mă angajez acolo. Mașina mea abia dacă se menține întreagă dar nu îmi permit să o repar și pe ea.

Locuiesc în Vancouver într-o garsonieră cât o gaură de șoareci, abia am unde sa mă întorc dar aceasta a fost cea mai convenabilă opțiune, și cea mai aprope de tata tot odată.

Mașina mea abia dacă se menține întreagă dar nu îmi permit să o repar. Stomacul meu era gol, și cerea mâncare . Am mers pana în bucătărie și am luat un măr care să țină loc de prânz, după care m-am așezat pe canapea cu ziarul în brațe, căutând cu disperare orice, orice, numai să pot plăti facturile și chiria, plus asistența tatei la acel centru pentru bolnavi.

- Ohh... de ce trebuie sa fie viața așa scumpă? am oftat și am privit în sus la tavanul alb din care se desprinde bucăți de tencuială.

- Aici e vina ta Doamne, mă auzi? Dacă nu mi-ai fi luat mama și sora nu as fi fost în situația asta mizerabilă, și tata ar fi fost sănătos probabil.

Cum nu am primit nici un răspuns să îmi rețin lacrimile să nu curgă, dar degeaba. Mi-am pus capul pe genunchi și după l-am acoperit cu mâinile și am plâns până nu am mai avut nici un strop de apa pe care sa îl vărs. Am încetat de mult să sper că acesta este doar un coșmar și mă voi trezi din nou într-o familie fericită, cu doi părinți iubitori și o soră care să îmi scormoneasca mereu prin lucruri. Dar până acum nu m-am trezit din acest coșmar, și nici nu cred că o voi face.

Am luat un șervețel și mi-am șterg dârele de lacrimi după care am luat pe mine o pereche de boxeri gri și un maieu alb, pijamalele mele preferate în care mă simțeam confortabil. Am luat o pătură și m-am întins pe canapea în căutarea somnului, unicul care mă făcea sa uit de viața mizeră în care trăiam.

Trebuia să fac ceva cu facturile dar cel mai important, trebuia sa plătesc chiria, încă doua zile și voi fi scoasă afară în stradă ca un animal singur și neajutorat într-o lume crudă.

Am auzit o bătaie în ușă și inima mea a început sa bată mai tare. Mai aveam doua zile pana sa fiu data afară! Oare cine o fi?
Am deschis încet ușa.

- Da. Te pot ajuta cu ceva? am întrebat.

În fața mea era un barbat, înalt puțin spus, și de doua ori mai masiv decât mine. Stătea de cealaltă parte cu o expresie impenetrabila de parcă ar fi o stâncă. Un îi puteam ghici varsta dar cred ca avea intre treizeci și patruzeci de ani. Era îmbrăcat cu un costum negru și cămașă albă care pun pariu că costau cât chiria mea pe o lună sau poate chiar două. Ochii lui erau cei mai intimidați, de un verde pal și mortal, cu o sclipire de inteligență.

- Julia Wilde.

Vocea lui era rece dar ferma.

- Da. Eu sunt, am aprobat .

- Îmbracă-te, asta fusese o comandă nu o propunere. Cele mai frumoase haine pe care le ai, continua individul.

- Scuză-mă , ce ai zis? nu îmi venea sa cred urechilor.

- O rochie de seara, roșie ar fi cea mai potrivită, dacă ai.

M-am holbat la el și mi-am mijiti ochii.

- Ce vrei să spui? Despre ce naiba vorbești? am întrebat.

Fața lui a rămas impansibila de parcă explica ceva unui copil mic și turc.