I Own You

CAPITOLUL 2- Străinul misterios

Am simțit atingerea unui deget pe obraz și respirația mi sa tăiat. Atingerea a coborât pe maxilarul meu până pe gât. Puteam simți căldura care o emitea corpul său. Îl puteam mirosi - un miros de mosc și colonie scumpă. Dar vocea lui, Dumnezeule mare, vocea lui ma făcut sa tremur.

- Am așteptat destul ca acest moment să vină, continua el și respirația lui fierbinte se izbi de obrazul meu.

- Cine ești? Ce vrei de la mine? vocea mea tremura.

- Nu iti voi dezvălui numele meu, încă. Cât despre de ce ești aici... Vocea lui a scăzut ca un murmur gutural. Ești aici fiindcă îmi aparții, Julia.

Parcă îi puteam simți zâmbetul din glas.

- Ce vrei de la mine? l-am înfruntat.

- Totul. Dar nimic din ce nu iti va plăcea.

Am înghițit în sec și probabil gestul a fost vizibil pentru el fiindcă i-am auzit râsul care îmi încălzea sângele .

- Suntem complet singuri aici, Julia. Vei vorbi doar cu mine, deci nu ai nevoie de numele meu, mă poți striga cum dorești.

- Deci nu trebuie să îți spun stăpâne sau domnule?

Vocea lui era rece când a spus :

- Nu ești sclava mea, Julia.

Sa mutat lângă mine și mi-a dat o șuviță de păr la spate. Era aproape de urechea mea și i-am simțit respirația de gât.

- Te dețin. Dar mi te vei supune de buna voie, spuse el.

- O voi face? am întrebat ironic.

- O vei face, am eu grijă de asta.

- De ce? m-am întors și vroiam sa îl ating, sa îl privesc pe acest bărbat.

Vroiam să dau jos esarfa, dar ceva îmi spunea că ar fi capabil sa îmi întoarcă mâinile la spate înainte să ridic un deget.

- Pe perioada unui an vei primi banii mei, în fiecare lună. Vei trai din generozitatea mea. Dacă vei rămâne aici voi avea eu grijă de toate, iar tu nu vei mai avea nici o grijă. Motivele pentru asta, vor rămâne un mister pentru tine.

- Ce vrei de la mine? Știi că nu iti pot înapoia banii astia.

Cuvintele fusera o șoaptă abia audibila .

- Julia... Julia, șopti el pe gatul meu. Nu trebuie să îți fie frică. După cum am spus nu sunt stăpânul tău. Nu îmi place sa ofer sau sa primesc durere, eu sunt adeptul plăcerii. Primesc plăcere din control și ascultare. Vei face ce spun eu ca sa imi îndeplinești dorințele, dar îți promit că vei găsi dorințele mele în beneficiul și spre plăcerea ta. Niciodată nu te voi răni. Niciodată.

Acest barbat, vocea lui.... Era magic. Așa de expresivă încât cel mai probabil putea aduce o femeie la orgasm doar șoptindu-i cuvinte murdare. Puterea vocii lui ma înspăimântă. Mă putea manipula doar cu tonul lui calm.

- De ce eu? Nu te voi asculta niciodată, de ce as face asta?

A asculta. Nu îmi place cum sună. Urăsc cuvântul ăsta. Niciodată nu am ascultat de cineva. Chiar și când eram mică, părinții mei au învățat că e mai bine să îmi spună frumos ce sa fac, fără sa mă forțeze. Sa mă forțeze și sa îmi comande ar scoate la iveală temperamentul meu exploziv.

Acest barbat, fără chip, fără nume, are pretenția sa îl ascult fără sa crasnesc? Asta doar în visele lui.

- Mă vei asculta fiinca așa trebuie. Și fiindcă vei vrea. Nu mă aștept sa îmi înapoieze banii.