Viața Tarei a fost tot mai complicată. Persoana pe care o iubea, persoana pentru care ar fi făcut orice, nu mai era. Mereu îşi imagina că Ron e într-un loc mai bun, unde durerea nu se mai simțea.
În schimb, pentru ea nimic nu mai mergea bine. Persoanele pe care le considera cele mai apropiate s-au distanțat de ea. Şi-a dat seama că nimeni nu îi poate înlocui golul din inimă. Nu a mai avut încredere în nimeni,nu a mai vorbit cu nimeni. Treceau zile întregi, săptămâni, şi Tara nu ieşea din camera ei. Stătea pur şi simplu în camera sa, ascultând melodii triste, citind câte o carte din când în când. Dar nimeni şi nimic nu îi putea alina tristețea. De când Ron nu mai e,ea simte că nu mai are rost pe pământ. Se gândeşte şi acum, după 6 luni de la pierderea lui, la ceea ce s-a întâmplat. Într-un fel, zâmbeşte când se gândeşte că Ron a murit pentru ea.
Dar lacrimile îi acoperă obrajii imediat. Ron a făcut asta doar din cauza ei. Şi-a pus capăt vieții doar din faptul că ea l-a păcălit spunându-i că nu are sentimente pentru el. Mereu îşi imaginează că Ron îi vorbeşte, că se află mereu lângă ea, deşi totul e doar în mintea sa.
După aproape 5 luni de stat în casă, Tara s-a hotărât să iasă la aer curat. A hotărât că vrea să treacă peste ce s-a întâmplat în trecut,să înceapă un nou capitol în viața ei. Asta nu însemna că Ron va fi dat uitării, deoarece asta nu se va întâmpla. Ron are locul lui special şi va fi alături de Tara întotdeauna.
După ce şi-a schimbat pijamaua,s-a îmbrăcat şi încălțat şi a părăsit casa.
După multă vreme,Tara privea natura. Totul era fascinant. Era ca şi cum e prima dată când vedea acele locuri. Uimirea i se citea pe chip. Copacii,florile, cerul..totul era minunat pentru ea. A hotărât să se plimbe prin parc.
Îi plăcea tot ce privea,însă ceva a făcut-o să se simtă rău. A zărit un cuplu de adolescenți,dar asta nu era un lucru atât de rău. Ceea ce o deranja erau chiar "cele mai bune prietene" ale ei. Nu a trecut mult timp, căci ele s-au apropiat şi au început să o batjocorească. Tara era rănită din nou. Încerca să nu le dea satisfacție,ci să pară puternică, dar a eşuat. Între timp, un băiat le-a îndepărtat pe acele fete şi le-a spus cuvinte grele.
Era uimită. Nu înțelegea de ce băiatul acela i-a luat apărarea.
-Bună, Tara.
-De unde îmi ştii numele?
-Cum nu mă mai recunoşti?
-N-am mai ieşit din casă de jumătate de an, cred că e normal să nu mai recunosc unii oameni
-Sunt Roger. Nu-ți aduci aminte de mine?
Imediat, pe fața Tarei a apărut un zâmbet uriaş.
-Fratele lui Ron..
-Cum te mai simți?
-Vinovată.
-Dar nu l-ai omorât tu
-Ba da, Roger. Asta am făcut
-Tara, trebuie să îți revi.
-Dar nu pot.
Roger, fratele lui Ron, a imbrățişat-o pe Tara. Când s-au desprins din îmbrățişare, cineva i-a şoptit un mesaj. "Ai grijă de Roger. Nu vreau să i se întâmple şi lui ce mi s-a întâmplat mie. Ai grijă cu el, căci deja l-ai vrăjit. Şi nu mai spune că eşti vinovată de moartea mea, pentru că nu tu eşti de vină,ci eu"
-Roger, ai auzit asta?
-Ce să aud?
-Pe Ron
-Ron e mort, Tara. E doar imaginația ta.
*
Au trecut încă 3 luni de la prima ieşire a Tarei. Azi e un moment important pentru ea. Ea şi Roger sărbătoresc 2 luni de relație. Exact, ea şi Roger au format un cuplu. Dar şi acum, Ron are un loc în inima ei şi nu a fost uitat.
A/N
Hei! Nu credeam că voi mai scrie la cartea asta,dar nici nu voiam să o las nefinalizată. Simțeam că îi lipseşte ceva. Nu ştiu dacă vă place capitolul ăsta, care e şi ultimul. Sper că nu v-am dezamăgit.
De asemenea,mulțumesc mult pentru toate voturile şi comentariile. Pentru mine înseamnă mult şi mă bucur că vă place acest eşec scris de mine
