Din perspectiva Tarei
E totul ciudat. Mă simt tristă, dar nu ştiu de ce. De fapt, cred că ştiu. E din cauză că el, băiatul de care m-am îndrăgostit nu mai vorbeşte cu mine. Nu l-am văzut niciodată, nu ne-am vorbit decât prin mesaje, nici nu ştiu cine e cu adevărat. Dar totuşi, îl iubesc. Ne-am înjurat, ne-am certat, dar totuşi sentimentele şi-au făcut apariția. Şi nu sentimente de ură, sentimente de iubire. Am ajuns să țin foarte mult la o persoană pe care nici nu o cunosc. Sunt îngrijorată. Dacă i s-a întâmplat ceva rău? Dacă nu îmi răspunde din cauza asta?
Of. Sute de întrebări şi-au făcut apariția. În schimb, nu era nici un răspuns.
Pe de altă parte mai e şi Ron. Ron e băiatul pe care îl plac din generală. Îl plac de 6 ani. Mereu când îl văd zâmbesc instantaneu. Ron este unul dintre cei mai populari băieți ai liceului. Nu eram noi atât de apropiați, dar am ajuns să ne înțelegem foarte bine.
Nu ştiu ce să fac. Am nevoie să discut cu cineva. Trebuie sa ştiu cine e băiatul anonim din spatele conversațiilor noastre.
Plictisindu-mă, am hotărât să mă uit la televizor. L-am pornit şi am observat că acesta era pe un post de televiziune unde în acel moment erau difuzate ştirile.
Aceleaşi ştiri ca de obicei. Violuri,furturi,accidente.
"Transmitem în direct de la locul faptei. "
"Spuneți-ne,ce s-a întâmplat mai exact?"
"Martorii spun că tânărul în vârstă de 16 ani a ales să îşi pună capăt zilelor cu două zile în urmă. Trupul neînsuflețit a fost găsit abia astăzi,la două zile de la tragedie."
"Dar de ce a ales să facă acest lucru?"
"Potrivit apropiaților, băiatul a început să poarte conversații pe o rețea de socializare cu o fată. Acesta şi-a mărturisit sentimentele față de ea, dar în schimb ea i-a spus că nu simte nimic pentru el, că îl consideră doar un prieten. Din această cauză, băiatul a recurs la gestul necugetat. Rudele sale mai spun că acea fată era o colegă de liceu pe care o simpatiza de la o vârstă mai fragedă. Adolescentul, pe care apropiații îl numeau Ron, învăța la cel mai bun liceu al oraşlui, iar colegii şi profesorii au rămas uimiți de gestul făcut de acesta. Atât am avut de zis. O zi bună vă doresc"
Imediat cum ştirea s-a terminat am stins televizorul. Am fost şocată şi am izbucnit în plâns. Eu am cauzat toate astea. Dacă nu aş fi făcut gluma legată de friendzone, în acest moment, noi doi am fi vorbit. Ron. Băiatul acela mai era şi Ron. Se putea una ca asta? Se putea ca băieții pe care îi iubeam să fie de fapt acelaş băiat? Iar eu ca o proastă, am dat cu piciorul şi am stricat tot..Cât de proasta să fiu? Să stric tot. Să fac o glumă pe care el să nu o guste şi totul să nu mai fie.
Ron a murit din cauza mea,din cauza mea şi a prostiei nele. E groaznic. Într-un fel, eu l-am omorât pe Ron. Mă simt al dracu de vinovată.
Nu pot spera decât la un lucru. Să mor şi eu în acelaşi fel ca el.
Am aşteptat să se întunece foarte mult pentru a-mi pune planul în aplicare. Ultimul tren ce ar fi trecut ar fi fost la ora 3. Exact asta am făcut. Am plecat pentru că merit aceeaşi moarte ca a lui Ron.
Înainte de a părăsi această lume, le-am lăsat părinților mei o scrisoare.
"Îmi pare rău că fac acest lucru. Îmi pare foarte rău că vă voi dezamăgi cu asta. Dar trebuie. Trebuie să plătesc şi eu. Eu l-am făcut pe Ron să se omoare, iar acum eu mă voi omorî. Îmi pare rău că vă părăsesc,dar trebuie să ştiți că ați fost nişte părinți foarte buni ăi nu meritați asta. Sper că nu v-am dezamăgit. Bine, acum cel mai probabil vă dezamăgesc, dar îmi pare sincer rău că fac asta. Merit. Trebuie să ştiu că sunt lângă Ron. Atât am avut de zis. Voiam să scriu mai multe rânduri,dar nu am putut. Lacrimile oricum mi-au apărut aşa că nu am mai continuat. Cel mai mult contează un lucru. Vă iubesc, v-am iubit şi vă voi iubi şi de acolo de sus. "
Două lumini se apropiau din ce în ce mai mult de mine. Dintr-o dată, o voce ce semăna izbitor de mult cu a lui Ron s-a auzit.
-Nu o face! Pleacă! Nu trebuie sa faci asta!
Atunci mi-am amintit toate momentele frumoase pe care le-am petrecut alături de Ron. Asta avea să se întâmple din nou.
Trenul era la mai puțin de 5 metri de mine. Când am vrut să mă aşez pe şinele vechi şi ruginite, am foat trasă de acolo de cineva, iar trenul a trecut de parcă nu m-ar fi văzut.
-Ți-am zis că nu meritai asta!
***
A sosit ziua în care Ron este înmormântat. Trebuia să fiu într-un sicriu lângă el, dar m-a salvat. M-a salvat, iar asta m-a făcut fericită. M-ma bucurat să ştiu că el e încă lângă mine.
Nu am uitat de el. Azi în timp ce mă pregăteam mi-a şoptit un lucru: "Vreau să te văd cu codițe împletite. Vreau sa îmi amintesc de tine ca în prima zi când am început să îți dau mesaje.".
Şi exact asta am făcut. Mi-am împletit părul special pentru el. Pentru că Ron era persoana pe care o iubeam, dar nu am putut fi împreună.
