" Dragă iluminator,
Veşnic legământ între sufletul meu ce îşi aşterne sentimentele pe paginile tale aurii, în credinţa unui miracol care să îl salveze, şi între tine, unic iluminator menit să reflecte strălucirea soarelui pe timp de zi, şi cea a stelelor, pe timp de noapte.
Ne leagă în acelaşi timp totul şi nimic, universul ne-a creat pentru a convieţui pe acelaşi nisip, cu acelaşi ocean în faţă, oază a gândurilor mele timpurii ce se revarsă în valurile singurătăţii.
Mă înec în disperare, mă arunc în nădejdea unei speranţe noi, a unui vis în care regatul meu e plin de domniţe şi de zâne, de prinţi şi de împăraţi cinstiţi, cavaleri care să mă sărute fierbinte în miez de noapte.
Mă simt atât de singură.. atât de secată de puteri.. atât de deznădăjduită.
Ajută-mă, drag iluminator ! Scapă-mă de acest sentiment al desperanţei, smulge-mă din peisajul trist şi întunecat al celui mai de temut coşmar, singurătatea.
CITEȘTI
Pierdută în nisip // PAUZĂ //
General Fiction" Mi-ar fi plăcut să ne întâlnim față în față, ți-aş fi contemplat eu însumi chipul fin ce poartă o alură misterioasă în mintea mea, te-aş fi aşezat pe hârtie şi ți-aş fi absorbit fiecare gest, te-aş fi dezbrăcat de orice gând, în încercarea de a îm...
