Romantic

Doar în brațele mele...

• Și nu stiu cum dar unde-ntorc capul simt mirosul ei, simt atingerile ei si nu vreau să o pierd dar ea nu știe că jucăm în Divina comedie si amândoi credem că sangerem de deștepți dar uite, cum suntem așa de prosti si ne despărțim ca proștii. Iubirea înseamnă să îndurăm împreună și dacă mă întrebi ce stiu, stiu ca o vreau si o iubesc, stiu ca e aerul meu, stiu ca e tot ce am nevoie, decorul nu mai conteaza si o voi ruga să se întoarcă la mine așa că îi spun "Iubito, hai înapoi acasă, nu contează ce spun ei, să știi că ușa e deschisă și continui să sângerez iubire, hai înapoi acasă, dragoste!"

Pleci când te-ntorci,
Rămai unde ești,
Voi fugi la tine
Vei fii doar în brațele mele.
Spune-mi toate cuvintele rele,
Și-ți spun cum te-am așteptat cu un trandafir în mană,
Cum a căzut fiecare petală divină
Dar nu mai mult că buzele tale,
Și-ți va spune că buzele-ți făcute din ei
Dar eu îți spun cum buzele tale i-au făcut pe ei
Când m-ai văzut alergat și ai sărutat aerul,
Și-a zburat plăpând căzand pe pămant,
Unde a făcut rădăcini și a izvorât mai roșu că sângele
Mai sublim că noaptea,
Șoptind la ureche, am o grădină din săruturile tale,
Dar încă-nvat să iubesc.
Îmi răpun faptele în noapte și mă schilodesc la fiecare gândire!
Oriunde vei merge...
Vom merge, ne impiedicăm și cădem.
În dimineți reci îți voi spune că te iubesc să te-ncalzesti 
Stelele de pe cer nu le voi fură,
Le voi aranjă în formă chipului tău
Și te vezi în fiecare noapte așa cum te văd eu pe ține
Sublimă și luminată.
Te văd șezută-n genunchi pe trepte de marmură,
Cu lacrimi cascade pe obraji privind la El.
Din umbre-mi văd madona ce se roagă
Ca păcatele-mi să pecetluiască 
Dar ele sunt doar o bucată din firea-mi odioasă,
Ce în ea ești tot mai frumoasă...
Doar în brațele mele vei fii a lumini divină,
Doar în ale mele vei fii pură.
Și eu...
Atât de mic
Încercând să alerg și să te prind din zbor,
Mă împiedic căci nu știu să iubesc
Dar îmi spui că nu-i nimic...
Poate un sărut pe spate?
O mână de taine spune-n șoapte?
Tot aici mâine poate?
Răsare,
Cade,
Se ridică,
Apune,
Rămane,
Pleacă,
Spune,
Tăce,
Râde,
Plânge.
Dar i-a un cuțit,
Și tăie-mă pe piept
Spurcă-mi sângele infect
Dar cu toate astea răman tot defect.
Incorect spus propriu,
Impropriu spus corect.
Apus la răsărit...
Spune-mi...
La tăcerii plângere ai putea răspunde cu un zâmbet,
Când în jur incă tună,
Și știi că așa e aici...
Soarele devine o umbră.