Tocilara (continuarea)

Absolvirea

Razele soarelui mă anunță de faptul ca a sosit ziua cea mare. Ziua în care voi absolvi în sfârşit. Nu pot spune că nu mi-a plăcut această etapă a vieții mele, dar pot spune că a fost extrem de obositoare. Uitându-mă spre măsuța ce mi-a servit ca birou timp de atâția ani observ o cutie imensă, albă şi închisă. La gândul că cel mai probabil Danny ne-a făcut câte un cadou fiecărei dintre noi, m-am grăbit să o deschid. Şi nu mă înşelasem! În acea cutie erau frumos aşezate şase rânduri de nuanțe diferite a câte şapte trandafiri. În total, 42 de flori superbe stăteau aşezate chiar în fața mea, alături de un bilețel pe care era scris cu auriu:

Felicitări, frumoaso!

Tipic Danny! Astăzi era o zi specială pentru mine şi colegii mei. Era ziua pentru care ne-am pregătit în toți aceşti ani. După un duş fierbinte şi lung, mi-am îmbrăcat rochia albă cu imprimeu floral, apoi nelipsita robă mov.

Am coborând fredonând melodia ,,Cold Water,, de la Justin Bieber şi sărind precum un copilaş de 5 anişori. Am fugit la bucătărie, unde nişte clătite cu afine mă aşteptau aşezate frumos pe masa din lemn. Apoi spre Danny, care învârtea o clătită, şi i-am dat un pupic pe obraz.

-De unde atâta fericire în acestă dimineață? spune acesta zâmbitor

-Ăsta a fost pentru cadou! răspund eu cu un zâmbet cât casa

-Ei i-ai luat cadou şi mie nu? sare Linda țipând de la masă

-Nu ştiu despre ce vorbeşti...spune Danny muşcând dintr-o clătită

-Deci trandafirii din camera mea au apărut acolo prin minune? spun cu mâinile în sân

-Poate, dar eu nu ți-am luat nimic......

Okay, fiind sigură că nu am timp de glumele lui Danny, mă ridic de la masă, apoi mă îndrept spre oglinda din holul încăpător pentru a mă asigura că arăt decent. Ne îndreptăm toți trei către Audi-ul Q5 al bărbatului care are grijă de noi.

Drumul nu mi s-a părut atât de lung ca în fiecare zi, ceea ce e ciudat, deoarece mă gândeam că voi fii mult mai nerăbdătoare. Am coborât din mașină cu un zâmbet cât SUA de mare şi mii de fluturi în stomac.

Îl căutăm cu privirea pe băiatul ale cărui atingeri îmi provoacă palpitații, dar am dat doar de ochii femeii care mi-a adus numai necazuri. S-a apropiat zâmbind de mine, încercând probabil să mă îmbrățișeze, dar m-am retras rapid. M-am întors când am simțit parfumul bărbătesc mult prea cunoscut mie. I-am sărit fericită în brațe simțind cum femeia din spatele meu s-a îndepărtat cu paşi repezi.

-Ce face cea mai frumoasă absolventă? întreabă acesta lăsându-mă jos

-Foarte bine acum că te-a văzut!

-Ți-au plăcut trandafirii?

Bine, la asta chiar nu mă aşteptam! Deci nu glumea, Danny chiar nu mi-a luat acei trandafiri.... Nu pot spune că nu sunt bucuroasă că sunt de la iubitul meu, dar chiar nu mă aşteptam ca el să fie distribuitorul acelui cadou minunat. Singura mea întrebare e cum......

-Cum ai intrat în casă? spun cu o urmă de uimire pe chip

-Un magician nu îşi dezvăluie niciodată secretele..... Acum fugi-spune dându-mi o palmă peste fund-trebuie să înceapă ceremonia!

I-am zâmbit pentru ultima dată, apoi m-am retras în spatele scenei, alături de ceilalți colegi, printre care şi Linda. Latura asta perversă a sa nu pot spune că îmi place, dar aşa e el, iar eu trebuie să îl accept cu bune şi rele.

-Iar acum, eleva noastră model, exemplul de aşa da al şcolii , Abygail Crow!!!!!!

Am urcat pe scenă timidă, în timp ce directorul îmi zâmbea înmânându-mi diploma. Era timpul pentru celebrul discurs pe care m-am scris în sute de moduri în ultimele săptămâni, dar cum nu mi-a plăcut nicio variantă, nu am nimic pregătit. Aşa că stăteam în mijlocul scenei holbându-mă la mulțimea de oameni din fața mea, crezând că o să leşin.

Apoi m-am uitat în ochii săi. Acei ochii ciocolatii care mi-au dat putere mereu şi îmi vor da şi acum. Puteam citi în ei bucurie, amuzament şi puțină îngrijorare, dar cel mai important, dragoste.

În următorul moment, cuvintele au ieşit libere. Nu le-am mai gândit, pur şi simplu, inima mi-a dictat ce să spun.

-în primul rând, vreau să ştiți că au fost cei mai frumoşi ani din viața mea. Acest lucru s-a datorat domnului director, colegilor mei minunați şi desigur, cadrului didactic. Vreau să mulțumesc familiei mele, Danny şi Linda, dar şi iubitului meu, care ma face mai fericită şi mai puternică pe zi ce trece! am observat un mic zâmbet pe fața sa, dar apoi am continuat. Ei trei m-au ajutat să trec peste momente grele, cum ar fii lipsa mamei mele, spun uitându-mă urât spre aceasta, dar şi peste pierderea unei ființe foarte dragi nouă, zic şi lacrimile încep să apară în ochii tuturor, o fată mereu cu zâmbetul pe buze, care mai mult ca sigur astăzi ar fii fost în spate, aşteptând să iasă pe scenă, sărind şi cântând de fericire! Dar, în loc de asta, acum ea ne priveşte de sus, alături de îngeri! Te iubesc, Meli! Sper că te-am făcut mândră surioară! închei plângând deja în hohote, ridicând diploma înspre cer.

Cobor cu grijă scările ce duc spre public, pentru că o căzătură este ultimul lucru pe care mi-l doresc în acest moment. Edward mă întâmpină cu un zâmbet larg şi o îmbrățișare cât Pacificul de mare, deşi se putea vedea că are lacrimi în ochi. Linda avea deja ochii roşii de la plâns, iar Danny era foarte trist, cu toate că voia să mascheze asta. Amândoi mă luară în brațe, murmurând un ,,suntem mândrii,,.

M-am îndepărtat puțin de cei doi la un semn de-al lui Edward,  care imediat ce se asigură că nu ne observă nimeni, îşi lipi buzele de ale mele. Ceea ce credeam la început că va fii ceva scurt, neînsemnat, s-a transformat în ceva pasional, unic, ceva ce m-a făcut să uit de ceea ce e în jurul meu, de ce s-a întâmplat astăzi. Nu îmi mai păsa de cine ne vedea, putea fii acolo şi Oprah, tot nu m-aş fii oprit. Defapt, ceva m-a oprit! Lipsa aerului m-a readus cu picioarele pe pământ.

-Hey, ai fost minunată acolo!

-Multumesc, spun simțind deja că m-am înroşit.

-Voiam să te întreb ceva! spune acesta aşezându-se în genunchi.

So, ştiu că a trebuit să aşteptați mai mult, dar asta e, sorry. Ca să mă revanşez, am făcut un capitol puțin mai lung. Ce părere aveți despre finalul capitolului? Voiam să mă asigur că vă voi ține în suspans! Aştept păreri!

Iar în caz că nu ați citit primele capitole, iar acum nu prea înțelegeți acțiunea, intrați pe vechiul meu cont: Ana_mariah şi le puteți citi acolo.

Până la următorul capitol, vă puuuuuuup dulce!