Tot ceea ce simt acum e doar o durere surda in ceafa,o durere surda,apasata ce creste cu fiecare secunda intensificandu-se mai mult, si mai mult,si mai mult,tot ceea ce fac este sa privesc inerta tavanul puternic luminat.
Dupa cateva momente de tacere in care imi aud sufletul strigand in din cauza frustrarii simt ceva,in sfarsit,altceva inafara durerii...caldura...siroaie calde ce-mi traverseaza alene chipul avand parca grija sa nu-l raneasca.
''Huh?lacrimi?''
Corpul meu a inceput sa reactioneze,se pare ca nu mai suporta durerea...pe de alta parte...eu...sunt amortita,creerul meu nu ma lasa sa ma misc,pot auzi totul,pot simti toata durerea,pot vedea toata panica din jurul meu dar eu stau acolo privind tavanul...nu pot vorbi,nu ma pot misca,nu pot nici macar sa imi inchid ochii,nu pot spera nici macar ca acesta este un vis,nu sunt lasata sa ma trezesc din acest cosmar.Dupa un moment intunecat in care am simtit um fior rece ingrozitor strapungandu-mi fiinta cu brutalitate,ma simt goala,simpt ca am pierdut ceva,ca am lasat ceva in urmaca si cum acel fior mi-ar fi luat ceva important,reusesc sa imi privesc mana,ridicand-o o simt grea,dureros de grea dar totusi mai usoara ca de obicei,ma simt mai libera acum.Incerc sa ma ridic privind in jur observ ca mai este cineva aici...
Privesc spre un corp inert de femeie,imi duc o mana la piept cu cealalta acoperindu-mi gura incercand sa acopar pe cat se poate socul ce mi s-a asternut pe chip,ma apropii destul de mult si ma opresc stand deasupra ei privindu-i chipul alb ca varul ce striga parca dupa ajutor dar nimeni nu o aude,nimeni,nu se afla nimeni aici!Nimeni nu o mai poate trezi,nici macar o minune,nimeni inafara de mine nu-i mai poate vedea pentru ultima data chipul,ochii negri plini de regrete ce acum nu fac decat sa priveasca in gol.Sta intinsa pe podea,fixand intens tavanul cu pupilele dilatate la maxim,nu vede!nu mai poate vedea nimic!e pierduta...
Buzele odata sangerii sunt acum sterse,ma asez langa ea privind-o cu frica si regret,incep sa lacrimez odata cu corpul caruia inca-i simt caldura,o simt,ma arde pe interior.Se aud zgomote pe fundal,zgomote pe care nimeni inafara de mine nu le mai poate auzi,nici macar ea...sunt bataile accelerate ale inimii mele ''ha....ironic,nu?''ma adresez femeii ce pentru o secumda a parut sa ma auda,dar mu ma auzea...era imposibil sa mai auda,sa mai vada sau simta pe mine sau pe oricine alt cineva.Simt groaza cum creste in mine,o privesc pentru ultima oara adunandu-mi toata oroarea pe care o eliberez mai apoi intr-un strigat disperat ce se sfarseste in suspine amare.
Nu stiu ce sa mai fac,voi ce ati face daca ati sta in fata mortii?Ce ati face daca intr-o zi ar trebui sa priviti un corp caruia nu-i mai apartine un suflet?Ce ati face daca ati privi doua pupile goale,pustii in care se citeste o disperare si o groaza de neimaginat,un regret imens de parca inca nu si-a incheiat socitelile cu lumea?Probabil nu stiti raspunsul,nu conteaza,nici eu nu l-am stiut pana acum...
Acum nu mai plange,femeia parca acum necunoscuta mie nu mai plange,doar sta nemiscata,continuand sa priveasca tavanul,o privesc si eu la randul meu pentru ultima data,o privesc trist,asezandu-mi mana pe chipul sau care acum e rece,un rece glaciar ce inteapa la atingere,un contact pe care nu l-am putut mentine pentru mai mult de cateva milisecunde,o atingere dureroasa.
Imi asez picioarele sub mine retragandu-mi mainile vrand parca sa le tin cat mai departe de ea,dar totusi nu plec de langa ea,imi asez mainile in poala si incep sa le privesc.
In timp ce lumina sangerie a apusului inunda camera rasfatandu-mi pielea cu o caldura ce mi se parea straina si de care m-as fi putut lipsi dar de care aveam totusi cea mai mare nevoie... eu eram inca acolo asteptand langa corpul meu neinsufletit,asteptam dar nu stiam ce astept nu l-am mai privit de atunci,doar am stat langa el asteptand ...
