Nu stiam de ce acceptasem o intalnire cu Joe. Poate pentru a le face în ciuda amdiratoarelor lui , sau pentru ca era drăguț?
Nu pot sa cred ca am spus asta!
-Dsoara Stone, ce mutație este in 2n = 47 ( 45+xx) / + 21 ? Întreba proful de biologie.
Ca trezita dintr-un cosmar, si pentru ca uita repede ceea ce am putut sa gândesc despre Joe, am răspuns :
- Mutație autozomala numerică - sindromul Down.
- Foarte bine. Dar daca nu ai chef sa stai la ora mea , te poftesc afară.
Cuvintele profesorului îmi intrau pe o ureche si îmi ieseau pe alta. Nici nu l puteam baga in seama când ma gândeam cat de dezgustător e Joe sau oare nu puteam recunoaste faptul ca e chiar drăguț?
Nu ! Cu siguranță nu era drăguț!
- Nu credeam ca vei accepta sa te plimbi cu mine. Spuse Joe cu o voce linistită în timp ce ne plimbam prin parc.
- Nici eu, i am răspuns, încercând să par dezinteresată.
- Ai facut-o pentru a o enerva pe Jenny nu ? Spuse el cu o voce melancolică.
- Cu siguranță, I am zis neîncăpătoare.
Joe nu răspunse nimic , apoi după câteva momente de tăcere adauga :
- Nu o lua în seama. Doar o stii pe Jenny. E o fata de bani gata , răsfățată dar nu e o persoana rea.
- Cum de altfel esti si tu , i-am răspuns eu sec. Tot de bani gata si răsfățat. Daca m-ai chemat aici ca sa-mi explici cat de minunata e Jenny, ai reusit sa ma e nervezi. Stiam eu ca asta va fi o idee proasta de a iesi cu tine.
Joe era uimit de tonul vocii mele si de cuvinte , dar si de gafa pe care o făcuse cu Jenny.
Fără sa- i dau răgaz de vreun răspuns, grăbesc pasul in timp ce el cu greu se ținea după mine , opresc un taxi si urc.
Stiam ca e un ratat la fel ca toți altii. Stiam eu !
