Nori de plumb îngroașă zări,
Și arde-n urma lor un soare.
Cimitir de frunze moarte,
Doarme sufletul de vară.
Amare-s buzele de dor și de nesomn,
Cu arome de-amorțeală
Căci în sicriul veștejit,
Mă îngroapă a mea toamnă.
