Fata Rebelă Varcolac

capitolul 2

Dimineata m-am sculat . M-am uitat cat este ceasul si era ora 8:00. Am întârziat cu o jumatate de ora,dar nu imi pasa. Am putut sa dorm mai mult . Ma scol din pat atat de adormită. Parca imi venea sa dorm luni intregi fara sa ma mai scol.

Ma duc la baie si imi fac un dus cald . Imi iau din dulap o pereche de blugi taiati ,o bluza lejeră cu un craniu înspăimântător pentru unii , geacă de piele si o pereche de tocuri din piele de sarpe.

Cand ies pe usa sora mea parca o ia razna cand ma vede ca la ora aia nu sunt deja la liceu.

Melisa:

-Leea la ora asta te duci la liceu? Este ora 8:30. Ai întârziat o ora intreaga .... Iar nu ai vrut sa te scoli sa te duci macar o data la timp la liceu.?
 
-Adică inca nu te-ai obijnuit sa ma duc la ora asta? Eu ma duc cand vreau . Si nu mai incerca sa ma faci ca tine . Nu merge. Si nici nu va merge vreo data.

Parca ma ingrozea faptul ca nu ajungea la timp la liceu. Eu incerc sa o fac mai .....ca mine. Buna ,cu suflet ... Dar nu vrea să facă asa. Tipic Leea.

-Dar ....trebuie sa înveti mai mult si sa nu mai fii o scorpiei cu oamenii care vor sa-ti fie prieteni. Daca ai fi macar o data cum sunt eu, ai avea milioane de prieteni. Crede-ma.!!

-In primul rand nu voi fi niciodata ca tine si in al doilea rand nu vreau prieteni, nu vreau pe nimeni . Stiu ca oamenii numiti "prieteni" te pot trăda si te pot lasa la greu si nu se vor mai intoarce. Dar ce stii tu...?
Tu esti prefereta părintilor . Pe tine te felicita si cand vii de undeva ei sunt bucurosi ca te întorci. Iar atunci cand ma vad pe mine parca mor de tristete. Eu sunt cea care aduce probleme si care nu ii face pe ceilalti fericiti.

Nu vezi ca eu sunt opusul tau? Eu nu o sa ma schimb nici daca as vrea....

Atunci parca o lacrima cand am spus ca ea este preferată parintilor ,s-a scurs pe obrazul drept. Stiam ca pe mine nu prea ma pretuiesc cum o pretuiesc pe ea. Dar imi ascundeam si cele mai mici sentimente sau cel mai mic plâns care imi venea.

-Leea ,tu te auzi macar ce vorbesti acolo? Părintii ne iubesc la fel pe amândouă . Nu fac nici o diferenta .

-Stii ceva ? Tu nu întelegi ce simt sau ce gandesc. Si nimeni nu va putea intelege in viata asta. Nici macar tu. Care vrei sa ma faci ca tine. Suntem total diferite .

-Poate suntem noi diferite ,dar nu inseamna ca trebuie sa gândesti asa.

Ma apuca plânsul . Nici nu stie ce inseamna sa fii lăsată pe dinafara. Si nici nu va stii vreo data.
  

-Nici nu mai conteaza ... Pe fiecare dimineata aceeasi poveste. Nu mai suport.!!

-Crezi ca mie imi place? Chiar nu imi place sa te vad asa.

-Chiar nu întelegi...nu întelegi nimic. Zic eu urlând . Am iesit din casa mai ca vântu spre motor. Am trântit usa de la intrare. Melisa nu venise sa vada daca plec sau nu. Nu ii pasa de mine.

Am pornit cu cea mai mare viteza spre liceu. Vântul imi lua toate lacrimile.

Din senin parca mi-a aparut o imagine in minte . Era ..... Era chiar Melisa care fugea disperată in pădure dupa ce seara isi pusese amprenta. Dar de ce?

Cand am deschis ochii am vazut brusc un copac in fata mea. Nu am mai avut timp sa ma opresc sau sa ma duc in alta directie.

Hei, sper ca pana acum va place. Incerc sa postez cat mai des posibil .  Maine va aparea capitolul 3. Sper sa va placa cartea ,am muncit mult la ea. Pupici😘😘😘