Un băiat simplu, o viaţă liniștită, o zi frumoasă. O zi ca oricare alta pentru Sam Black, un tânăr de 17 ani, pasionat de sport, muzică și liniște, toate elemente esenţiale pentru o viaţă cum mulţi vor. Ceea ce părea a fii o zi ca oricare alta pentru el avea să devină una ieşită din tiparul său clasic. O dimineaţă răcoroasă de toamnă târzie se îmbină perfect cu o cafea bună alături de nişte oameni frumoşi, numiţi, cum de altfel, prieteni.
Ora 9 A.M. Se întâlnesc toţi la cafeneaua ce era deja de mult unul din locurile aflate în vârful preferinţelor. O mulţime de sortimente de cafea care mai de care mai aspectuase, şi bineînţeles, gustoase.
Nimic ieşit din comun, totul s-a desfăşurat ca de obicei, poveşti peste poveşti şi multe zâmbete când de-o dată intră în cafenea o roșcată cu un aer rafinat și o postură ce emana feminitate în adevăratul sens al cuvântului, de braţ cu o altă domnişoara, cel mai probabil cea mai bună prietenă a sa, care nu era mai prejos. Trec prin faţa mesei unde erau aşezaţi Sam cu prietenii săi, lăsând un parfum plăcut ce nu avea cum să nu-ţi placă. După impresia lăsată, cele două nu păreau să fie de-a locului, fetele de aici fiind mai "cu nasul pe sus" de unde și motivul principal pentru care Sam nu avea la momentul acela o iubită. Momentul perfect ai putea spune, să-şi facă apariţia domnişoara aceasta. Dar cu toate acestea, Sam își păstrează postura de bărbat neinteresat, sau cel puţin încearcă să dea impresia asta, bineînţeles că nu-i prea ieşea. Adevărul e că era cam frumuşică, greu să-i rezişti. Iar prietenii lui, dragii lui prieteni observă felul în care se uită către ea. Toţi observă, doar ea nu. Şi ca nişte "prieteni buni" ce sunt ei îl provoacă.
- Sam, du-te la ea!
- La cine? ca şi când nu ar ştii la ce se referă ei.
- La ea tembelule. Şi aşa eşti singur de ceva vreme.
- Dar v-aţi gândit dacă îmi place fata?
- Nu trebuie să ne gândim, se vede.
- Bine, bine, mă duc! Doar să terminaţi odată cu mascarada asta. Doar că ar fii o problemă.
- Ce problemă? nedumeriţi complet.
- Prietena ei, dacă rămâne la masă cu ea sigur o să-mi strice tot cu un milion de întrebări stupide, adică ştiţi şi voi cum sunt prietenele când se apropie un băiat să curteze pe una dintre ele.
- No problemo. Mă ocup eu de ea.
Aşa că unul dintre băieţi se duce, introduce o monedă în cutia muzicală și se duce direct la masa unde erau fetele şi o ia pe prietena roşcatei la dans, aceata rămânând singură.
Se ridică de la masă, trage aer în piept, spatele drept şi pieptul scos, se îndreaptă spre masa fetei. Se aşează îndrăzneţ pe locul lăsat liber de prietena ei şi o întreabă cum o cheamă. Bineînţeles că în gălăgia lăsată de muzică aceasta nu a auzit. Văzând asta, băiatul a luat un serveţel, şi-a scos pixul din buzunar şi a început să scrie pe el apoi îl împinge în faţa fetei. Acesta zâmbeşte şi îi intră în joc. -- Ciudat cum avea un pix la el chiar atunci? Eu aş zice că e destinul. -- După patru minute cât a durat melodia prietena ei se întoarce la masă şi îi aruncă baiatului o privire parcă scoasă din filmele de groază.
- Hai să mergem că e târziu şi mai avem treabă. zise prietena fetei.
Stai puţin. Fata mai scrie ceva pe serveţel, era al patrulea deja.
- Ăsta e numărul meu, sună-mă! Și i-l dă băiatului, acesta mângâindu-i mâna cu delicateţe şi îşi îndreaptă privirea în ochii ei verzi. Şi-a jucat bine cărţile, apoi scoate asul din mânecă, zâmbetul. Acel zâmbet ce place fetelor atât de mult.
Cele două pleacă, Sam întorcându-se la masa prietenilor săi.
- Cum a fost? Ce-aţi vorbit?
- Păi... O cheama Abagail, are 16 ani şi s-a mutat recent aici, iar prietena ei e de fapt sora ei mai mare.
- Ce mă? zise băiatul ce a luat-o la dans.
- Ce auzi, dar oricum tu nu ai vorbit cu ea cât aţi dansat?
- Ba da dar numai asta nu mi-a spus. În fine. Doar atât?
- Păi... bagă mâna în buzunarul de la spate şi flutură şerveţelul ce avea scris pe el numărul ei de telefon. Bineînţeles că băieţii sau manifestat în stilul lor caracteristic felicitându-l pe Sam.
- Gata! Lăsaţi cafelele. Chelner, şase halbe de bere la masă pentru prietenii mei!
Trece ziua asta plină de întâmplări, frumoase cum de altfel, şi Sam se hotărăşte să o sune pe Abagail. Când să formeze numărul îi vine în cap ideea de a evita să fie una dintre întâlnirile acelea banale şi să facă ceva mai special. Următoarea zi se duce în oraş căutând un loc frumos unde să o ducă, să se simtă bine şi, de ce nu, să o sărute. Dar clar nu putea să o ducă într-o cafenea, adică de ce să o ducă într-un loc în care au fost deja? Ideea ca ideea dar mai greu de găsit una bună. Şi mergând prin oraş trece pe lângă parc. Se opreşte şi se gândeşte, dar nu prea mult fiindcă de la atâta umblătură îl dureau picioarele. Se aşează pe o bancă şi din nou se gândeşte dar la un moment dat se opreşte, se uita prin prejur, se ridică de pe bancă, face câţiva paşi înapoi şi observă frumuseţea tipică toamnei. Frunze de toate culorile pe jos, aşezate haotic dar totodată plăcut privirii. Banca era aşezată şi sub un tei mare şi bătrân. Locul perfect, îşi spune în minte băiatul. Se aşează din nou pe bancă şi o sună pe Abagail. Sună ce sună, dar aceasta nu răspunde. Dezamăgit, băiatul dă să se ridice când de-o dată îi sună telefonul. Cine putea fii dacă nu chiar Abagail.
