Cu Ochii Pe Furtună

1. Prolog

CAPITOLUL 1

Corpul fragil al copilului se prăbuși brutal la pământ într-o băltoacă de sânge, noroi și apă de ploaie.

Zâmbetul lui Angelo părea neatins, același surâs straniu, stârnind ură și repulsie până și celor mai răi oameni de pe tot mapamondul. Suflă în direcția armei ce-și îndeplini sângeroasa-și soartă, slujindu-şi vrednică stăpânul, cei drept fără pic de gândire și simțăminte.

Băiatul își întoarse capul obosit spre femeia minionă ce ședea în pragul ușii, împărtășind aceeași soartă ca a copilului.

- Cervantes! Strigă el spre umbra unui stejar, ce adăpostea sub frunzele-i uscate și căzute, trupul bătrânului său prieten.- Cervantes! Mai strigă odată, de data asta cu intensitate, făcându-l pe bătrân să-și ațintească ochii cenușii spre trupul atletic al partenerului său.

Băiatul îndreptă arma spre cadavrele celor doi, zâmbind. Bătrânul dăduse din cap în semn că înțelese ceea urma să facă, lăsându-și stăpânul singur.

Băiatul răsuflă ușurat în timp ce se depărtă de tot scandalul ce probabil îl va face să moară într-o zi, însă nu asta! Azi era aniversarea celor optisprezece ani de când corpul său se născuse iar apoi murise încet dar sigur pe dinăuntru.

Se urcase la volanul Phantom-ului negru, pornind în viteză spre poarta mare. Drumul supărător îi dăduse dureri de cap iar acum singurul lucru ce probabil l-ar fi făcut să zâmbească ar fi fost corpul mic al surorii lui. Da sora lui! Avea un fetiș ciudat legat de asta încă de când mama sa o născuse. Îi plăcea s-o vadă pe mica brunetă zburdând prin gradina conacului, culegând prețioşii ei trandafiri violet, apoi dansând ca o nimfă printre tulpinile pline de spinii ascuțiți ale plantelor.
  Da, îi plăcea! Nu încăpea vorba! Iubea acea copilarie fericită a surorii lui, de care el nu avuse timp și nici minte s-o trăiască așa cum se cuvine.

Phantom-ul oprise în fața porților închise ale maiestuosului conac în stil renascentist al familiei Verano.

- Deschide! Strigă băiatul spre unul dintre gardienii mohorâți.
Phantom-ul defila prin aleea pietruită până ajunse în fața scărilor din marmură albă.
Coborâse din mașină lăsând-o parcată în fața conacului în caz că... nu va avea o zi atât de specială, apoi intră hotărât pe ușa închisă.

Scanase sala de bal în căutarea surorii și a mamei lui când un parfum intens de țigări și vodkă îl învălui, ametindu-l total. Bărbatul din fața lui îi zâmbi, așa că se hotărâse să-i întoarcă gestul, însă zâmbetul lui îl făcu pe bărbat să ia cale întoarsă către masa plină de băutură și mâncare.

- Fricos! Exclamă băiatul ca pentru sine însuși.

O pereche de mâini, puțin palide ce-i drept, îi înconjură corpul trăgându-l într-o îmbrățișare familiară și caldă.

- La mulți ani Angelo! Spuse fata lăsându-și capul pe spate băiatului.

- Eva? Se întoarse cu fața spre fată sărutându-i părul și mângâindu-i chipul brăzdat de câteva julituri, probabil de la cuțite.

- Frate, mama și tata vor să te vadă! Haide! Zise ea trăgându-l de mâini bucuroasă, către scările ce duceau la etajul superior.

Fata bătuse în ușa primei camere intrând fără să aștepte un răspuns. Bărbatul înalt și cărunt stătea împreună cu soția ascultând acordurile melodioase ce veneau din sala de bal. Femeia tânără își ridică chipul palid spre băiatul rece ca întotdeauna.

- Angelo, scumpule! La mulți ani! Spuse femeia luându-și odrasla în brațele-i protectoare, depunând un sărut tandru pe obrazul stâng apoi ștergând rujul rămas.

- Termină Elizabeth! Spuse bărbatul spre surprinderea lor. Angelo -se apropiase de băiat, punandu-i o mâna pe umărul încordat- Azi devii adult deci vreau s-o încetezi cu toate lucrurile mărunte și să mă ajuți. Poți face asta?

Băiatul nu știa ce presupunea această dorință a tatălui său însă acceptase cu o înclinare strâmbă a capului, afișând același zâmbet mutilat.

- Nu mai zâmbi. Asta presupune căsătoria ta imediată cu Anne Ravencraft.

Stătu o secundă pe gânduri, imaginându-şi-o pe mica Anne Ravencraft de acum opt ani. Roșcată cu părul cârlionțat, lung până la jumătatea spatelui, cu ochii mici și verzi plini de dragoste și iubire. Îl îngrozea, doar chipul ei îi provoca dureri de cap și convulsi.
O urmă de ură îi traversă ochii galbeni-verzui, iar chipul odată blând se înăsprise considerabil.

- Uite ce e Cassian... nu-mi permit să iubesc o persoană. Zise punându-și mâinile în buzunare, ridicându-și privirea fixă spre chipul crispat al tatălui său.

- Angelo... nu ai de ales! Te căsătorești cu fiica lui Ravencraft! Avem posibilitatea să ne luăm drumurile și pădurea din vest înapoi!! Și tu nu vrei nici să încerci!

- Cassian. Nu e vina mea că ai pierdut cele mai importante teritorii la poker! Țipă el încleștându-şi maxilarul.

- Co... copil imbecil!! Cum îți permiți să vorbești așa cu cel care te-a crescut timp de 13 ani!?

  - Ai dreptate. Îmi cer iertare Cassian... Însă nu mă căsătoresc cu o târfă doar pentru ați recupera ție pământul.

  Îi închise gura și ieșise nervos pe ușa de mahon cu silueta mică a surorii sale pe urme. Scoase pistolul și o țigară pe care o aprinse, apoi îndreptă arma spre corpul împietrit al surorii sale schițând același zâmbet mutilat de ură.

   - Nu încerca! Întoarce-te ori îți găuresc pieptul! Țipă el spre firava ființă ce tremura din toate încheieturile.

   - Dar...

   - Nici un dar, Eva! Am hotărât! Du-te dracului înapoi! Eu plec!!

   - Unde Angelo!? Nici nu te-ai gândit! Ce vei face pe străzi!? Unde te vei duce? Te rog acceptă. E doar o căsătorie , Angelo. Spuse fata punandu-se în genunchi în fața lui.

  Băiatul cedă nervos scoțând un mârâit înfundat. Își puse pistolul la bata pantalonilor, apoi coborâ scările, afundându-se în marea de oameni ce îi studiau toate mișcările. Chipurile lor crispate se îndreptau spre arma ce lucea amenințător la bata pantalonilor negri.

Stătu un moment pe loc, apoi deschise ușa ieșirii și coborâ scările din marmură.

  Se urcase în mașină, pornindu-i motorul vechi și ruginit, apoi privi pentru ultima dată conacul ce-i fusese casă timp de treisprezece ani.

Zâmbi încă o dată, apoi lăsă conacul în urmă pornind pe propriul drum, pietruit cu ură și minciuni...

  Nota autorului:

  Sper că vă place. Mi-a venit o nouă idee în timp ce mă uitam la ninety one days. Mi s-a părut drăguță așa că m-am apucat de scris.

Încă o dată spuneți-mi ce nu vă place ca să îndrept greșeala. Vă pup.