Cu Ochii Pe Furtună

3. Rana

CAPITOLUL 3

Banii mi se terminau încet iar eu rămâneam din nou pe stradă. Cei drept, stătusem doar două zile într-un motel dărăpănat care se voia a fi de două stele, însă nu rămasem pe stradă, cerșind. În nici un caz nu voiam să ajung la acea alternativă, asa ca datorita imaginatiei mele de peste mort am inventat un asa-zis stapan pe nume Déchet, apoi m-am interesat de un loc de muncă pentru "stăpânul meu". În afară de curățător de geamuri sau măturător, nu am găsit nimic.
Ce oameni! Ar lăsă și un prinț, deși inventat, pe drumuri doar ca să nu-şi consume prețioşi bani.

După sesiunea zilnică de căutat loc de muncă mă ghemuiesc într-un loc ferit, lângă o casă frumos decorată, și aștept, aștept să mă lovească ceva în cap și să mor, să se sfârșească toată mascarada asta.
Luna, la fel de blestemată, tăiată pe jumătate, strălucea deasupra capului meu obosit.
Imi doream sa nu fi plecat atunci. Poate casatoria mea cu Anne nu ar fi insemnat un sfarsit. Insa...ma gandesc la asta prea tarziu. Deja am facut o alegere si nu pot da inapoi.
Nici un sunet. Doar vantul mai batea din cand in cand facand crengile unui cires sa se miste frenetic, intr-un vals neastâmparat.
Privirea-mi cazuse pe o pisica a carei umbra se prelungea pana la mine.

- Pisi, pisi,pis...Hai la Angelo....Promit ca n-o sa te fac pilaf - însă pisica imi ghici intentiile necurate si fugi in goana spre o ulita intunecata - pana si animalele ma urasc!!

Cu burta goala si mainile afundate in buzunarele hainei ma ridic si o iau spre directia barului.

"Poate ma vor lasa sa dorm in garaj sau pe scari!" imi fac planuri si sperante in gand, cand deodata un copil se impinge in mine cu toata puterea. Simteam cum lama ascutita a unui pumnal imi strapungea incet abdomenul. Ma prabusesc. Copilul scoate incet pumnalul din mine apoi zambeste cu dintii lui lipsa si isi inclina capul in semn de politete.

- Printul lui Verano isi va gasi sfarsitul! Glorie lui Emerald! Tipa ca din gura de sarpe apoi disparu in fuga pe langa o femeie. Auzisem inca o sesiune de pasi apasati ce se apropiau de mine apoi totul se facu negru.

***

Ma trezesc intr-un loc intunecat. Aerul greu din camera imi sugera ca eram undeva sub pamant.
Imi indrept privirea inca in ceata spre singura sursa de lumina din camera. O lumanare , in spatele careia se afla o femeie. Sau...aproximativ femeie. Parul scurt pana pe umeri, ranile de lame din jurul gatului si pozitia ameninatatoare in care statea imi dadeau fiori reci pe sira spinarii.

- Nu te ridica! Striga dintr-o data, intorcandu-se cu fata spre mine.

"Fata ei!!"

- Eva!?

- Eva? Mai bine taci din gura daca nu vrei sa te pocnesc direct unde te doare mai tare.

- Calmeaza-te! Semeni doar cu sora mea mai mica!

Se uita confuza spre mine, asta facand-o sa semene mult mai bine cu micuta mea floare.

- Ai rude? Nu prea imi pari genul - spuse ea zambind- oricum spune-mi cum te numesti! Eu sunt Dehate.

- Incantat de cunostiinta! Ma numesc Eka- spun, inceracand sa nu par suspicios.

- Imi place numele tau - spuse ea asezandu-se pe un scaun improvizat - Si... Spune-mi cine esti Eka? Nu cred ca un copil s-ar fi incumetat sa omoare un tip oarecare...- spuse ea tragandu-se mai aproape de mine.

Parfumul ei puternic de trandafiri amestecat cu praf de pusca ma facea sa ametesc. Fata ei era atat de aproape de a mea incat ii puteam simti respiratia intretaiata.

- N-nu stiu...

Mana ei ma impinse in pat, apoi cu cealalta arunca o patura peste mine.

- Stai linistit, ar trebui sa te odihnesti pentru cel putin trei zile - spuse, apoi se intoarse cu spatele la mine, imbratisand tacerea.