Lupta era in toi. Vampiri raniti si morti se intindeau de-a lungul strazii. Privelistea era ingrozitoare. Tobien si cu mine treceam cu grija peste cadavrele prietenilor dar si dusmanilor nostri,deopotriva. Din spatele nostru se auzeau zgomote de impuscaturi. Stiam ca Tom nu va mai rezista mult timp la coltul strazii.
-Plecati de aici! Duceti-va si terminati odata cu asta!
Au fost ultimele lui cuvinte inainte sa plecam spre cladirea cu patru etaje. Cand am ajuns in fata ei, m-am uitat spre Tobien. La parter era intuneric, ca si in restul cladirii,de altfel. Am dat sa ne apropiem de usa, dar o lumina albastra a inceput sa lumineze usor de dinauntru, iar noi ne-am trantit pe trotuar. Undeva departe s-a auzit un tipat scurt si ascutit atunci cand Tom s-a stins. M-am uitat din nou la Tobien si am realizat ca suntem pe cont propiu. El mi-a luat mana intr-a lui si mi-a zis :
-Draga mea, Ann……ce urmeaza sa facem …..
-Da stiu…..
-Te iubesc….
-Si eu.
Plangand, ne-am sarutat. A fost cel mai pasional sarut de care am avut parte de cand il stiu pe Tobien. Pentru cateva secunde m-am simtit ca in Rai. Dar apoi mi-am adus aminte de ce suntem aici. I-am spus ca nu avem timp de asa ceva si m-am ridicat in picioare sa deschid usa. Usor resemnat, imi copiaza miscarile. Lumina inca stralucea asa ca am intrat inauntru cu multa grija. In mijlocul camerei statea Tokaji, inconjurat perfect de lumina albastra. Am inaintat tiptil si am observat ca pluteste. In fata lui se puteau distinge doua forme umane, putin diforme. Apoi ne-am despartit, eu in dreapta si Tobien in stanga. De abia cand am ajuns in drep cu Tokaji i-am vazut. Formele umane din fata lui erau….erau….imposibil. Ingrozita, m-am uiat la sotul meu pe fata caruia se citea de asemenea ingrijorarea. Vocea lui Tokaji ne-a scos din transa:
-Va asteptam,dragii mei,spuse asta cu o voce care parea sa nu fie a lui. Cred ca stiti ce s-a intamplat cu prietenii vostrii , nu?
Atunci mi-am dat seama ca stiam. Tokaji se folosea de Martin si Nicky, mai exact de puterile lor, ca sa devina invincibil. Era un ritual vechi de milenii care aproape ca fusese uitat, pentru ca nici un vampir nu avea curajul sa il incerce. Aproape. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea acea ciudata:
-Martin mi-a fost cel mai bun prieten. Pana cand a refuzat sa lupte contra insurgentilor,ba chiar s-a aliat cu ei. Iar tu, Nicky....Oh...dulcea mea Nicky, puteai sa ma pe mine si sa fim impreuna pentru totdeauna, dar tu l-ai ales pe nenorocitul ala!!
Scuipa ultimele cuvinte, ca si cand momentele de neuitat petrecute cu Martin nu valorau nimic.
-Si acum voi doi..
Isi intoarse capul spre Tobien apoi, incet, spre mine.
-Daca va veti uni cu mine acum, o sa va crut viata.....
Stiam ca ce zice este o minciuna, altfel nu ar vi omorat atatia vampiri.
-....dar daca nu, atunci va trebui sa va omor. Este alegerea voastra.
M-am uitat la Tobien. In ochii lui puteam vedea toate lucrurile prin care am trecut impreuna in ultimii doi ani. M-am gandit la cadavrele de afara, la insurgenti, la preiteni dar si la dusmani. M-i puteam imagina stand intinsi pe jos cu taruse in inima sau impuscati cu gloante de argint. Atunci s-au auzit zgomote de afara, vampirii care l-au ucis pe Tom au sosit. In ochii parca goi al lui Tobien, l-am vazut pe fiul nostru, James....Stiam ca pentru el trebuia sa o facem. Am fugit amandoi spre Tokaji, dar parca timpul incetinea pe masura ce ne apropiam. In cele din urma reusim sa il muscam de gat, ignorand blestemele lui si distrugand vraja.
Pentru o fractiune de secunda, care a parut o vesnicie, mi-am retrait viata. De la inceput si pana la sfarsit, fara sa regret nimic. Apoi m-am lasat cuprinsa de suflul exploziei.......
