BAD FEELINGS....

14 0 0
                                    

Capitolul 3
BAD FEELINGS
„Tell him that, you’re never gonna leave him, tell him that, you’re always gonna love him, tell him, tell him, tell him right now.”
Refrenul melodiei preferate m-a trezit din somn de data aceasta. Dupa toate cele intamplate ieri, nu m-am mai chinuit sa repar ceasul, asa ca am setat alarma din telefon la ora 8:30 si vad ca si-a facut treaba. Nu stiu de ce, dar „Tell him” - un soundtrack dintr-un serial vechi, cred ca se numea „Ally McBeal” - ma face intr-un fel sa ma simt mult mai....uman. In fine, ma ridic si incep sa imi iau pe mine hainele de scoala. Un tricou albastru, culoarea mea preferata, cu incriptia „Just do It” si o pereche de pantaloni scurti de la Adidas. Suntem in august si astazi avem sport. In picioare mi-am pus niste sneakeri albastri. Inainte sa plec, am dat o raita la frigider si am luat ultimele batoane Snickers. Mi-am propus pentru astazi sa fac niste cumparaturi, dupa ce scap de la scoala.
Pe drum l-am ajuns din urma pe Philip. De obicei eu sunt primul dar de data asta se pare ca s-a trezit mai devreme. Parea usor agitat, asa ca l-am intrebat care-i treaba.
-Treaba e ca....a inceput el sa zica, pe un ton la fel de jos ca si ieri.... sunt foarte speriat. In legatura cu Robb si felul in care a murit. Ma refer la faptul ca......
-Uite ce e, nu trebuie sa-ti mai bati capul cu asta. Nici macar nu e treaba ta in primul rand, e a autoritatilor.
-Stiu asta, dar....Am mai vazut morti pana acum, oamenii o patesc des aici in Rockford, dar ca Robb niciunul. Era foarte palid la fata, ca si cand tot sangele s-ar fi scurs din el, desi statea intr-o balta de sange. Iar felul in care l-au gasit, cu gatul rupt, era prea de tot.
Am observat ca vroia sa mai spuna ceva dar s-a oprit si si-a intors capul in alta parte. L-am intrebat ce s-a intamplat cu el si a dat sa-mi raspunda dar Matt si  gasca  lui ne-au oprit din mers. Nici nu observasem ca am ajuns la scoala.
-Uitati-va la astia doi! striga el si ceilalti au inceput sa se impinga in noi. Aveti ceva de ascuns de vorbiti asa de incet? Sau barfiti, mai rau decat babele de la coltul strazii! de data asta ceilalti au inceput sa rada din ce in ce mai tare, pana cand au atras atentia tuturor celor din jur.
Perfect! Asta e ceea ce imi mai lipsea pe ziua de azi, sa il aud pe Matt si ai lui batandu-si joc de mine in fata intregii scoli.
-Uite ce e, Matt, nu e momentul potrivit sa....
-Aaa....deci esti in acea perioada a lunii? toata lumea a inceput sa rada.
Asta a durut. Rau de tot. Dar stiam ca nu-i pot face nimic, fara sa arat lumii cine sunt. Puteam s-o fac, putin imi pasa daca incercau sa ma prinda. Nu m-ar fi gasit. Dar mi-am amintit de Heather si Philip. Pentru ei m-am abtinut. Matt a observat perioada mea de retinere si a lovit unde doare mai tare.
-Ce faci, te gandesti la mama ta? Nici nu ma mir de ce te-a abandonat. Am privit buzele lui miscandu-se, dar nu le-am putut opri. Tarfa!
Pana aici! Puteam sa indur orice, dar acum s-a luat de mama mea. Pentru o clipa am uitat de tot si de toate si am vazut doar negru in fata ochilor. Cu viteza luminii m-am indreptat spre el si i-am dat un pumn in stomac, concentrand intr-un singur punct toata ura pe care am suportat-o timp de zece ani. Abia dupa ce mi-am revenit din soc, am vazut ce am facut. Forta imensa l-a prupolsat pe Matt sase metri, izbindu-l de peretele scolii si facand o mare gaura in acesta. Din trupul lui, nemiscat, se puteau observa mici dare de fum. Toti isi mutau incet privirea de la mine la Matt, usor, usor, oprindu-se doar la mine. Am fugit apoi spre padure, inainte ca toti sa inceapa sa tipe. Am fugit cat de repede am putut, tipand, injurand si plangand. Nu m-am oprit decat cand nu imi mai simteam picioarele, iar inima parea ca vrea sa explodeze. M-am oprit, ametit, si m-am uitat in jur. Padure in fata si in spate, padure la stanga si la dreapta. Eram pierdut in mijocul pustietatii. Aici nu ma mai puteam baza nici macar pe mirosul meu foarte fin. Deodata, am simtit o durere ascutita in umarul drept si am cazut pe jos. Cu cat ma zbateam mai mult, cu atat durerea devenea mai intensa. Am vazut o silueta feminina apropiindu-se de mine,dar nu am mai putut sa mai fac nimic, caci o a doua durere incepuse in umarul stang. Inainte sa inchid ochii am auzit:
-Si acum, dormi....
                  Later that day....
Dupa ce toti s-au calmat, cineva si-a adus aminte sa cheme politia si salvarea. Acestea au sosit in no time si si-au impartit obligatiile unii altora. Intr-un final, paramedicii i-au pus trupul lui Matt pe targa, in timp ce politistii incercau sa afle ce s-a intamplat de la elevii care nu au lesinat si erau in stare sa lege cateva propozitii. Matt avea o arsura grava pe abdomen, trei coaste rupte si ceva zgarieturi minore pe cap, asta e ce au constatat pe moment paramedicii. Inainte sa fie bagat in masina salvarii, Matt observa ca in multimea de copii, o fata, putin mai mare decat el, il urmarea. I-a intalnit privirea si pentru o secunda s-a simtit ca si cum cineva stia tot ce gandea. Speriat isi inchise ochii si adormi, in pofida durerii ingrozitoare din burta.
S-a trezit mult mai tarziu, intr-o camera de spital. A vazut ceasul aratand ora 11:30. A incercat sa se intoarca pe o parte, cand a simtit prezenta unei alte persoane in camera. Acum, asa ranit cum era nu mai putea face pe durul si simti cum pantalonii i se udara. Incet, din umbra iesi o fata. Tot patul era acum ud, transpiratia si urina contopindu-se. Inima incepu sa ii bata mai tare cand si-a dat seama ca fata era aceeasi pe care a vazut-o la scoala.
-Cine esti?spuse el in soapta. Cine esti si......ce vrei de la mine?
Fata schita un zambet si doi colti se zarira in colturile gurii.
-Numele meu este Julien, spuse ea punadu-i mana pe gat, si cred ca tu ai nevoie de mine.
Fata s-a aplecat peste el si i-a fixat ochii, aprope iesiti din orbite de frica. Matt a simtit din nou acea senzatie stranie si apoi s-a pierdut in privirea ei.
-Rana este foarte grava si nu vei supravietui, vocea parea ca vine din toate directiile si de niciunde in acelasi timp, doar daca vei face ce spun eu. Ai inteles?
Cu gatul inca in mana ei, Matt ingana un „da”.
-Bun. Atunci lasa-ma sa te sarut.... Cu miscari fine si senzuale, fata ii deschise buzele si il saruta. Dupa mai bine de doua minute in care Matt se simti revigorat, aprope uitand de durerea din burta, fata se opri si spuse: Pe gat. Doua cuvinte pe care probabil nu le va uita niciodata. Apoi o durere si mai mare il chinui, in timp ce ea il musca de gat si simti cum viata ii se surge din fata ochilor....

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 06, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ultimul insurgent Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum