Haz de necaz

Ghinion

Ionel bărbat destoinic, tată la vreo cinci copii,
A pus clopul pe-o ureche și s-a dus în zori de zi,
S-a dus la un doctor mare, la un medic cu renume
Că-l apasă grea povară, de-i vine să plece-n lume.

Doctorul cum îl zărește, de la ușă îl întreabă:
-Ce-ai pățit băiete dragă de-ai venit așa degrabă?
-Eu sunt sănătos dom' doctor, dar nevasta mea frumoasă,
E mereu însărcinată, și am cinci copii acasă.

Doctorul privind la dânsul întrebă cu glas mieros,
-Mai Ionele „calendarul" îl socoate cu folos?
-Am planificat și ziua, chiar și ora potrivită,
Însă nu știu cum se face că iar a rămas gravidă.

Doctorul mai perspicace, zice: Știu unde-i greșeala,
Ia și tu prezervative când v-apucă sexuiala.
-Am luat , și nu doar unul, când căzut-am în ispită
Când să zic ca-i totul bine, nevasta iar e gravidă.

Medicul îl dojenește: sunt pastile mai Ioane,
Spune-i să le ia cu grijă, și nu mai schimbi biberoane.
A luat, dar tot degeaba, parcă-i praf de cărămidă,
Că așa, în toiul iernii, m-am trezit cu ea gravidă.

Doctorul stă, se gândește, cugetă în sinea sa,
Apoi zice: măi Ionele, uite ce te-oi învăța,
Ia și de la sex o pauză, nu mai pica în ispită,
Știu că este grea povara, dar așa n-o lași gravidă.

Ionel îi ascultă sfatul, apoi zice cu uimire:
-Am testat și „leacul" ăsta, deși nu îmi stă în fire,
Dar nevasta mea , săraca, cu privirea ei candidă,
Am așa o bănuială că iar a rămas gravidă.