…şi încerc sa trăiesc!
Incerc să simt ceva ce nu cred ca există……durere,ură,melancolie,lacrimi si multe sentimente de genu’ acesta…si incerc să trec mai departe si chiar nu pot…si oare de ce?..si oare te mai iubesc…si de ce te vreau langa mine cand mi-ai facut atat rău….oare durerea mă face sa cersesc iubirea ta?..oare de ce nu mă simt vie?..oare de ce lumea nu mă vede?…oare de ce marg aiurea pe strada si nu simt frigul?oare de ce?..de ce toate astea?
Şi ce să simt?Dragostea?Ura?Disperare?Neintelegere?…dar de ce?De ce incerc sa fiu vie si nu pot?Oare chiar asa mult m-ai ranit?Oare de ce?..De ce trebuie sa trec peste toate cu lacirmi in ochii?Plang,fug,incerc sa dispar..şi chiar daca ma doare…chiar daca plang in neştire…sunt singura in intuneric…fara tine…şi incerc sa traiesc!
.....
Si te privesc cu ochii plini de lacrimi cum o ti de mână…oare de ce ai ales-o pe ea? Prietena mea? Cum ai putut sa-mi faci asta? Cum ? Cu ce e ea mai buna decat mine?
......
Si văd că o săruti şi-mi aduc aminte de timpu’ in care eram impreună…asa ma sărutai si pe mine..si eram fericită..dar imi aduc aminte cum ne-am despărţit şi revin la realitate….imi dau seama ca sunt la un pas de moarte..de ce sa nu o fac?Asa durerea o să se termine..si o sa fiu moartă…dar nu..de ce sa renunţ la viata mea pt o simplă iubire sfâsiată…..dar totuşi…il văd…vine spre mine…si fug…fug până simt cum iau foc..pana când ajung la iesirea din oraş…dar de ce fug?…sau de cine?..de nimeni…căci nimeni nu e aici cu mine..si rămân singură..şi incerc sa trăiesc!
Singurătatea mă face să-mi doresc moartea…să-mi doresc ca toată această durere să ia sfarşit….să scap de lumea asta care ma tine prizonieră in propria suferinţă…făra tine..eu nu am rost……si…am incercat de atâtea ori sa trec peste asta..am incercat să o iau de la capăt..să merg inainte….dar nu pot..e aşa greu fără tine…..afară ploaia biciuieşte pamântul cu toata forţele ei…..picăturile de apă se preling pe geam..asa cum si vieţile noastre se scurg incet..îmi amintesc de primul nostru sărut…de prima noastră imbrătisare….de ce te-am pierdut aşa uşor?….am crezut ca vom fi impreună pe vecie…..dar se pare ca ne-a fost scris sa ne despărtim prea devreme…de ce am pus suflet?…de ce te-am iubit?…de ce incă o fac?….aş vrea sa te pot urî..dar nu pot..si cu toate astea…fug,mereu fug…dar nici eu nu ştiu de ce..poate de viata asta…poate de ce doare…poate de tine…dar in goana mea nebună….nu te pot uita…si incerc sa traiesc!
E din ce in ce mai greu…de fiecare data cand apune soarele ma intreb daca mai vreau sa mai apuc si dimineata urmatoare…urasc ce am ajuns…urasc ca mai facut sa devin o persoana fara sentimente si fara chef de viata…sunt o fantasma..o fantasma a fetei care candva zambea si radea incontiunu,care ii face fericiti pe toti,care ura tot ce insemna moarte….nu mai are rost,dar vreau si nu pot….sa traiesc a ajuns un lucru inutil,o fac doar ca sa iti arat tie ca te urasc….si mereu o voi face…desi nu am trecut peste acele clipe triste,peste ce am insemnat noi…totusi pot merge si inca pot respira…privirea ta plina de ura ma face sa ma simt vie,iubesc sa te vad trist,iubesc sa te vad ca suferi,iubesc faptul la ca ma urasti,iubesc privirea ei cand ma vede in spatele vostru,am devenit un spirit trist care in lumea asta nu mai exista…lumea ma uitat si nimeni nu mai stie cine sunt…sunt schimbata…parul candva castaniu si lung este acum negru si scurt,ochii care radiau de fericire acum radiaza de rautate,hainele colorate au devenit haine negre si sumbre….sunt altcineva,acel altcineva de care te temi si pe care il uarsti pentru ca iti face rau prin simpla ei/lui prezenta…incearca sa intelegi ceva…desi nu vreau sa o fac…te iubesc..si mereu o voi face..chiar daca dragostea ta apartine ei..chiar daca ranile sunt prea adanci…chiar daca te urasc…chiar daca si tu ma urasti…traiesc!…nu a fost alegerea mea…insa o fac…durerea e mare,tristetea e adanca…dar te urasc…si incerc sa traiesc!
.....
