La o cafea cu Moartea ✔

A doua intalnire

- Ce gust are cafeaua?

- Nu are nici un gust, e atat de seaca. Parca si-a pierdut tot farmecul. Nu ma mai face sa fiu plina de energie si nici nu am pic de chef sa o termin.

-Draga mea...te-am intrebat ce gust are cafeaua...nu viata ta. 

-Pai asta am zis...

- Gresesti. Ai zis cu totul si cu totul altceva. Cafeaua din fata ta, apropo, e foarte buna.  Dar viata ta din cate observ e seaca. Cand traiesti sec iti pierzi cheful pana si de a bea o cafea minunata.

- Si...

- Of...si voi credeti ca a va suporta e usor. Sunteti cateodata dea dreptul patetici. Invatati si voi ca si zilele proaste trec! Si ceasurile rele si momentele cand esti la pamant! Toate trec...

-Dar lasa urme.

- Asta e si ideea. Doar nu ai vrea sa treci prin viata ca gasca prin apa. Vrei sa fi la fel ca la inceput? Sa iti reamintesc ca la inceput faceai pe tine si ziceai : " U-gu-ga-ga" ? Aceste urme reprezinta lucrurile prin care ai trecut, provocarile pe care le-ai acceptat fortat sau de bunavoie. Sunt suma momentelor in care te-ai dar cu pumnii de podea! Suma momentelor cand ai crezut ca nu mai ai ce lacrimi sa versi, cand ai simtit efectiv ca inima iti e smulsa din piept! Iti dai seama? Ai trait astea! Si ai zambit dupa ele!

-Si cand vine una care iti pune capac...

-Asa crezi la fiecare! Peste asta nu crezi ca treci...si la un moment dat ajungi sa zambesti si sa zici: " C'est la vie!".  Intelege ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Intelege ca tot ceea ce faci este un pas pe drumul tau. Un pas sigur, o cazatura sau o piedica usoara. Una din ele e in fiecare zi. Cateodata nu mai constientizezi decat cazaturile. Dar exista si acei pasi siguri.  Si ar trebuii sa iti dai seama de asta in zilele precum cea de azi.

- Nu inteleg...

- Bucura-te de lucrurile acestea simple. De soarele de afara, de ciripitul pasarilor, de o carte buna. Si mai presus de toate, de cafeaua din fata ta. Este extraordinara. Incearca sa cauti fericirea in lucrurile simple. Astfel mereu vei avea motive sa fi fericita. 

- Ai dreptate.

- Ce bine...ma gandeam sa iti dau doua palme sa te trezesti la viata. Si ar fi fost ciudat pentru ca eu sunt Moartea.