7.Ca nişte copii

16 1 0
                                    

Stând și așteptând să treacă timpul, eu și Alex am ajuns sa ne batem cu hanoracele. :)) Eram ca doi copii care se jucau. Nu îmi vine sa cred că era așa de copilăros! Toată lumea ne privea într-un mod ciudat. Erau chiar foarte amuzaţi de noi. Mai ales că eu în timp ce dădeam cu hanoracul în el, făceam exact ca o maimuță scăpată de la zoo!
Alex continua să zambească atunci când mă vedea făcând așa. Eu mă bucuram din plin de fiecare clipă petrecută cu el. Se pare că în momentl meu de visare, nu am fost prea atentă și Alex m-a lovit cu fermoarul hanoracului său, pe frunte.
Eu-Auu! strig în timp ce mă opresc și îmi pun mana pe frunte
Alex-Ohhh! Iartă-mă! Nu am vrut! Spune în timp ce vine spre mine
Eu-Nu... Nu. E bine! Sunt... dar nu apuc să termin doarece în următoarea secundă îi simt braţele înconjurându-mă și strângându-mă tare la pieptul său. Eram efectiv, împietrită.Cât pe ce să-mi dau duhul pe acolo 😱
Alex- Chiar nu am vrut să te lovesc.. Spune cu regret. Off, te-ai cam înroșit. În momentul ăla îsi desprinde mâna dreaptă de mijlocul meu și o pune pe cap, mângâindu-mă cu blândeţe, apoi îmi lasă un mic pupic pe locul lovit. *CRED CĂ VOI LEȘINA! OOHH DOAMNE! 😱😱😱😱😱😱"
EU- ăăăm.. E.. E ok.. Adica nu mă doare foarte tare. Și nu ai făcut-o intenționat. Îi spun zâmbind. Mi-a dat drumul din îmbrăţișare şi ne-am dus și noi la ceilalți.
Se pare că autobuzul a ajuns, deci mergem să ocupăm loc. Eu cu Andru stăm în faţă, ceea ce mă face să mă simt învingătoare. :))*Mersiii iubiii ✋* ne lăsăm lucrurile pe scaune și coborâm înapoi la ei.
Alex- Deci , stai jos?
Eu-Duap, o am pe cea mai bună "acaparatoare de locuri" din univers. arăt spre Andru
Andru- Oh, mulțumesc, multumesc. Face câteva gesturi de vedetă narcisită, știind că asta mă face sa râd. În următoarea clipă încep sa râd ca un copil gâdilat pe burtă :)) Era foarte amuzantă din perspectiva mea. Mereu mă facea sa râd în cel puțin 5 secunde. Nu au mai stat mult , deoarece noi trebuia să plecăm.. Alex mă îmbrăţişează strâns și apoi ei pleacă la el, fiindcă voiau să facă clatite.. Îmi părea foarte rău că nu puteam merge și eu cu ei.. Adică ar fii fost frumos. Dar mnah. Eu trebuia să ajung acasă. Tot restul acelei zile m-am gândit doar la el și la faptul că m-a sărutat pe frunte.. A fost foarte dulce. Adică m-a făcut să uit și de durere și de tot. Acea fiinţă mă făcea atât de fericită.
*În autobuz *
Andru- Ce v-aţi mai jucat. Îmi spune râzând
Eu- Daaaaa! Ştiuuu! Puiule, sunt în extaz! 😍 e aşa perfect! Nu credeam că voi ajunge în astfel de relaţii cu el..
Andru- E chiar drăguţ cu tine. Îmi place asta. 😊
Eu- Nu mai dorm eu la noapte nici umpic. :)) mă voi gândii la el ❤ ....

The tearsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum