Drum prin ceață

22 3 0
                                    

   Întunericul, culoarea caracteristică lumii lui Tony.Liniștea,cel mai asurzitor lucru,atunci apar numai lucruri rele.Durerea e permanentă. Tony încerca sa se trezească,iar imagini neclare apar înaintea lui,persoane,sunete ciudate si apoi,nimic.Un sentiment răcoros ii trecuse pe șira spinării,ca pe urmă sa audă voci care strigau către el:
   -Tony!Hai Tony,te rog!Pedro, fă ceva!
   -Hai ca il urc in mașină,să mergem la ...
   De aici firul i se tăie lui Tony, ca pe urmă să se trezească la spital.Lângă el șușoteau Eloise și Pedro. Părea ca o ceartă in liniște. Căldura patului de spital cat si acel miros specific,îl nelinișteau pe Tony,amintindu-si de acele momente cumplite petrecute lângă patul de spital,in care stătea tatăl lui Tony.
   -Ce șușotiți acolo?Întreabă Tony.
   In momentul următor Eloise sării in brațele lui Tony.
   -Vai Doamne!Am crezut ca nu te mai trezești!Cu lacrimi in ochi încearcă sa zâmbească.
   -Frate ești bine?Întrebă Pedro.
   -Da,ma simt bine,dar cum am ajuns aici?
   Eloise se ridică, își șterge lacrimile,trage aer in piept si spune :
   -După ce ai fost răpit, am încercat sa strig după ajutor,dar nimaeni n-a vrut sa ma ajute,l-am sunat pe Pedro.
   -Da omule!Chiar in momentul următor trece o mașină neagră si te aruncă in fața blocului.Nu l-a mult timp a venit si Eloise sa te vadă, te-am băgat in mașină si te-am dus la spital.
   -Vă mulțumesc mult!Vă rămân dator cu un suc,facandui cu ochiul Eloise-i.
   După o oră Tony a reușit sa iese din spital,Pedro plecase înainte, astfel Eloise si Tony rămăseseră singuri.Amândoi tăcuți, roși in obraji atunci când Eloise îl mângâie pe spate.
   -Scuze că te-am lăsat baltă in mijlocul străzii.
   -Nu ii vina ta.Acei nemernici te-au luat cu forța,dar de ce pe tine?
   -M-am certat cu niște tipi din gașca lor,atunci de am leșinat in fața scării.
   -Sărăcuțul de tine!Nu îmi vine sa cred ca încă se iau de tine pentru o ceartă!
   -Stai liniștită. Am rezolvat totul.
   -Ma bucur ca ești bine!
   In acest moment Eloise il ia in brațe pe Tony, dar momentul este stricat de Pedro, care ii strigă sa vină mai repede,asteptandu-i la mașină.
   În acea seară mama lui așteaptă îngrijorată la geam.La auzirea ușii tresare si se grăbește sa vadă dacă Tony îi teafăr.
   -Tony,mamă! Ești bine?
   -Da.De ce nu aș fi?
   -Am auzit ca ai fost răpit sau ceva de genul.Nu am vrut sa ma gândesc la ce ii mai rău, sau să ascult bârfele de la bloc, de aceea am încredere ca îmi explici mai exact ce s-a întâmplat si sa fi sincer când îmi spui mai exact ce faci tu zi de zi!
   -Bine,îți voi spune...
   Tony îi mărturisi mamei lui,faptul ca era dealer,ca a fost săltat de niște mafioți si serviciile pentru care doreau să il "angajeze".Singurul fapt pe care l-a omis a fost acela ca îi omorâse pe cei doi si ca devenise recuperator.Discuția s-a terminat destul de bine, mama lui rămânând de îngândurată si tristă,plecând de acasă găsind ca pretext faptul ca trebuie sa aibă grija de o bătrânică de la etajul zece.
   Se aud bătăi in ușă după un sfert de oră. Tony se grăbește să deschidă,era Eloise,cu un coș in mână.Pentru un moment se părea că vorbesc doar din priviri,iar Tony face prima mișcare.
   -Hei!Vrei sa intri?
   -Ă,da!
   -Și ce te aduce pe aici?
   -Am zis ca poate pot da îți aduc ceva de mâncare, un fel de a spune " îmi pare rău ca nu am putut face nimic sa te ajut"!
   -Dumnezeule!Eloise, nu ai cum sa zici așa ceva!Eu ar trebuii sa îmi cer scuze ca te-am pus in pericol. Îs cea mai fericită persoană ca nu ai pățit nimic!
   -Serios?
   -Cel mai serios,și dacă ai adus de mâncare nu ai vrea sa cinăm împreună?
   Au aranjat masa,iar in timp ce serveau masa,privirile li s-au întâlnit,acel sentiment reapăru in sufletul lui Tony. "Oare așa se simte dragostea?",se întrebă în acel moment,iar o mișcare involuntară îl făcuse sa își atingă mâinile.Eloise Tresării ușor și il prinsese de mână. Se ținuseră de mână timp de cinci minute până in momentul in care Eloise se aplecă sa il sărute pe Tony, iar el îi răspunsese cu aceeași monedă. Privirile li se apropiaseră, inimile lor băteau cu putere,iar când erau pe punctul sa se sărute se auzeau bătăi puternice in ușă.
  

Contur facut cu creta pe asfaltUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum