Valurile |Larry Stylinson Fanfiction|

[opt]

Fiorul de plăcere care îmi străbate trupul mă cutremură interior. Printre buze îmi scapă un geamăt involuntar atunci când Louis îmi strânge erecția prin boxeri. Fiecare atingere a buzelor lui pe pielea mea fierbinte, fiecare privire, fiecare cuvânt mă copleșea, simțindu-l atât de aproape dar totuși nu de ajuns. Voiam să-i simt gura peste a mea, uniunea aceasta perfectă dintre raiul meu și al lui. Îl trag spre mine și mă bucur de căldura buzelor lui. Îmi închid ochii într-un moment de voluptate.

Iar când îi deschid, vederea îmi este blocată de un ghemotoc de blană negru. Olivia îmi lingea fața. Icnesc dezgustat.

-Te lingi pe unde îți faci nevoile iar apoi îmi contaminezi fața cu germenii tăi, huh?
Trebuie să ajung la baie imediat.
Totuși, gandul îmi zboară la visul erotic pe care l-am avut.
Roșesc imediat și îmi dau jos pisica de pe mine. Olivia se mai plimbă puțin prin cameră, dar cand vede că nu are mâncare, o zbughește pe ușă.
Cealaltă jumătate a patului era călduță, deci Louis nu plecase de mult timp.

Îi privesc camera. La fel cum o știam: destul de dezordonată dar totuși fiecare lucru își avea locul lui. Cărțile pentru școală aruncate la întâmplare pe birou, cactusul "împodobit" de Crăciun lângă geamul acoperit de o draperie care nu permite trecerea luminii, și cum aș putea uita de altarul lui improvizat lângă dulap unde își expune albumele favorite. Inspir și simt că mă simt mai acasă decât acasă. Parfumul lui încă este impregnat în așternuturi și eu mă las pătruns de acesta.
Uit cu desăvârșire de mâna mea luxată și de ghipsul enervant. Am dormit într-o poziție destul de incomodă, iar acum îl simțeam amorțit. Zâmbesc când văd scrisul lui pe el. Louis TOPlinson. Nu pentru mult timp. Așteaptă încă puțin, pisoiaș. Am planuri mari.

Într-un sfârșit, mă ridic cât de precaut pot pentru a nu-mi forța mâna dreaptă și mă îndrept spre geam. Dau draperiile la o parte. Ace de lumină îmi înțeapă ochii și pielea sensibilă de pe față și gât. Mă simt expus, vulnerabil, ca un liliac orbecăind în plină zi, dar nu mă mișc de aici, fiind fascinat de peisaj. Nu mai văzusem demult o ninsoare așa de deasă în Londra. Norii cerneau peste străzile pustii la această oră a dimineții. Fulgii cădeau lin, netulburați. Un Crăciun cu zăpadă!

Aud ușa camerei și pașii lui îndreptandu-se spre mine. Zâmbesc atunci când mă ia în brațe și îmi sărută obrazul.

-Crăciun fericit!

Îl sărut înapoi, dar pe buze.

-Crăciun fericit!

-Cum îți mai este mâna?

-E bine. Nu mă mai doare.

-Bine.
Nu-mi dă drumul. Se uită îndelung la mine.

-Ai de gând să mă lași să mă duc la baie? Olivia m-a lins pe față.

-Și eu te-am sărutat!
Se îndepărtează de mine și își șterge buzele cu palma mâinii, vizibil dezgustat.

Eu zâmbesc, amuzat de situație.

-Nu zâmbi! Du-te și te spală mai repede dacă vrei să mă mai săruți vreodată!
Mă împinge spre ușa de la baie.

-Dar ce e graba asta?

-Vreau să-ți dau cadoul cât mai repede!

-De ce? Vrei să vezi cum mă prefac că-mi place?

Mă sprijin cu cotul de cadrul ușii. Mă feresc la timp, înainte fața mea să fie turtită de suprafața acesteia.

-Glumeam! Va fi cel mai frumos cadou!

Știu că acum își dă ochii peste cap, dar având un zâmbet idiot pe față.
Mă îndrept spre chiuvetă și încerc să mă descurc doar cu o mână. E mai complicat decât îmi imaginasem.