Can I be your hero?

AMR si "De ce eu?"

Ajuns acasa ma arunc in pat si pornesc laptopul punand niste muzica. Deathbeds-Bring me the Horizon-melodia perfecta pentru o serie frumoasa de "De ce cacat ai fost asa cretin si nu te-ai dus la ea??". Eram prea ratacit printre ganduri ca sa observ ca imi suna telefonul. Melodia se termina si abia atunci aud "I walk this empty street on the boulevard of broken dreams". Oh,asta-i telefonul. Caut prin pat telefonul si gasindu-l ma uit la ecran: Damian. "Oare ce-o mai vrea si asta?". Nu voiam sa raspund. Damian era unul din cei mai buni prieteni ai mei. Un tip inalt,blond cu ochi caprui si freza de "emonel".Purta mereu blugi negri,rupti,tricouri cu Guns n Roses si o cruce intoarsa la gat. Era un fel de "idol al femeilor". Toate tipele pe care le stiu aveau cel putin o simpatie pentru el. De obicei am chef de el. E cel mai amuzant om posibil si imi place sa-mi petrec timpul cu el,dar de data asta eram prea abatut din cauza tipei de dimineata. Totusi,raspund:
"Baaaaa,de ce raspunzi asa greu?"
"N-am chef azi,Damian"
"Aolo,emonel,ce s-a intamplat?"
"Poveste lunga"
"Ăvai,no bine atunci. Important e ca te-am sunat sa-ti dau o veste buna.R u ready?"
"Eeevideeent" spun eu cu o voce plictisita.
"SE REDESCHIDE AMR-UL BAAA"
"CE?!"
"CE-AI AUZIT!"
Nu-mi venea sa cred! Iubeam barul ala si am fost cel mai trist om posibil cand s-a inchis. Si acum se deschidea din nou?! Era cea mai buna veste pe care puteam s-o primesc!
"Cand se redeschide?"
"Azi.Am strans deja juma' de grup,vii si tu,nu?"
"Mai intrebi?"
"Bun,la 5 sa fii in fata la cladire"
"Ok."
Era abia 3. "Perfect,mai am timp de o ora de somn." Imi pun un playlist mai vechi si adorm.
"My shadow's the only one that walks beside me". Deschid lent ochii si realizez ca imi suna telefonul. Intr-un final il gasesc si raspund.
"Alo"
"UNDE ESTI BAAA,CAP DE PLUTA??"
"Ce,cum,ha?"
"E 5 JUMATE,UNDE ESTI?"
"AOLEO BA,CAT E CEASU'?"
"5 JUMATE,AI AUZIT"
"BAG PICIORU,AM ADORMIT,VIN ACU"
"HAI MAI REPEDE!"
Inchid si ma dau repede jos din pat. Imi schimb tricoul,de data asta cu unul cu "Metallica",imi fac repede parul si plec. In 10 minute reusesc sa ajung in fata cladirii unde grupul ma astepta. Dragul meu prieten reusise sa stranga vreo 15 persoane (de obicei grupul are numai vreo 9),iar el,ca de obicei,era in mijlocul lor tinand de sold o tipa bruneta cu par lung si machiaj in stil gotic. Radea cu cineva,dar nu puteam inca sa vad cine era acea persoana. Ma apropii de grup si Damian ma vede. Ii spune ceva tipei brunete apoi vine spre mine. In momentul in care s-a desprins de grup am putut sa imi dau seama cine era persoana cu care radea. Era ea. Era chiar tipa pe care o vazusem dimineata. Am ramas impietrit si nu mai puteam sa fac sau sa spun nimic...