Can I be your hero?

Oameni noi si "oare o s-o mai vad vreodata?"

Cand am vazut-o prima data mi s-a parut ca e cea mai frumoasa fiinta de pe Pamant. Nimeni si nimic nu o puteau intrece. Era un inger ratacit printre demoni. Era un suflet ratacit printre fantome. Era atat de frumoasa ca nu pot exprima in cuvinte. Mi-am facut curaj si m-am apropiat de ea. Era atat de frumoasa.Statea singura pe o banca din spatele liceului si tragea lent dintr-o tigara. Mi-am facut curaj in sfarsit si m-am asezat langa ea pe banca.I-am spus un simplu 'Buna'. Un cuvant care urma sa imi schimbe toata viata. Mi-a raspuns tot cu un 'Buna' si un zambet cald.

*cu o saptamana in urma*

Prima zi de liceu. Ce ar putea sa fie mai superb? Ugh,ma ia cu greata doar cand ma gandesc. Un alt an alaturi de dragii mei colegi pe care ii iubesc atat de tare ca le-as da foc cu prima ocazie. Alt an printre cocalari si pitipoance. Alt an printre manele si muzica proasta. Alt an in care o sa fiu strigat 'Ciudat' 'Emo' 'Gay' si lista continua. Ce pot sa zic? Abia astept sa inceapa inca un an de cacat.

Ma trezesc,evident cu vreo 20 de minute prea tarziu si merg sa imi fac un dus rapid. La cum arata ceasul se pare ca o sa ratez prima ora,dar cui ii pasa?Oricum nu ajung niciodata la timp. Ies din baie si incep sa ma imbrac. Imi iau niste boxeri negri,o pereche de blugi negri,un tricou cu Black Veil Brides si o pereche de bocanci. Ma hotarasc rapid ce flesh sa iau (imi place sa le schimb des) si ce inele.Hmm...oare sa imi iau si pentagrama? Ce e in capul meu,normal ca o iau! E cel mai de pret lucru pentru mine! E singurul lucru pe care il mai am de la mama,nu l-as da pentru nimic in lume. Spre uimirea mea parul imi sta destul de bine. Poate nu e o zi chiar asa de rea. Neah,inca m-am ajuns la liceu. Il mai fac putin cu placa,atat cat sa nu-mi intre chiar de tot in ochi. Am breton si un par destul de lung deci am avut putin de lucru la el. Ma uit in oglinda si oftez. Oare pot sa fiu mai oribil? Cearcanele din jurul ochilor mei gri sunt imense si pielea mi-e alba ca laptele. Doar corpul mi se pare aproape perfect. N-am mai mancat de 2 zile si nici in dimineata asta se pare ca nu se va intampla.

Imi iau rucsacul,imi pun castile in urechi,dau drumul la muzica si pornesc spre liceu. In ciuda faptului ca azi mi-am luat tricoul cu Bvb,in urechi imi bubuie o melodie de care m-am indragostit de curand The Cab-Angel with a shotgun. Melodia asta e perfecta. Si intr-un fel imi da un vag sentiment de superioritate si habar n-am de ce.

Am ajuns la liceu cu vreo 10 minute inainte sa se termine prima ora. M-am asezat pe una din bancile din spatele liceului si mi-am aprins o tigara. Am tras adanc fumul si l-am lasat sa imi otraveasca plamanii.Mi-am luat cartea din rucsac si am inceput sa citesc. Mi-am ridicat privirea cand prin fata mea a trecut o fata de varsta mea imbracata cu niste blugi negri si un tricou cu BMTH. In picioare avea niste bocanci si la gat o pentagrama. Flesh-ul din ureche era negru si parul roscat,negru la varfuri era perfect drept. Avea breton,exact ca mine. Nu-mi puteam dezlipii ochii de la ea. Era atat de frumoasa. Ochii de un caprui inchis si buzele pline era atat de...wow. Ea era atat de wow....Era perfecta.Cum de nu o mai vazusem pana acum? Cum am putut sa nu observ un inger? Cum? Ma uram si mai tare pentru ca n-o observasem ma devreme... S-a indreptat catre ultima banca care se afla sub un copac mare si batran. S-a asezat,si-a scos o carte si a inceput sa citeasca. Doamne,cat de perfecta era. Vroiam sa merg sa o salut,dar parea prea ciudat si nu aveam nici pic de curaj. As fi putut sa merg sa o intreb ce muzica asculta pentru ca avea castile in urechi exact ca mine. As fi putut sa merg sa o intreb ce carte citeste sai care e melodia ei preferata de la BMTH daca tot avea tricou cu ei. Dar imi trebuia curaj. De unde curaj? Aveam nevoie de curaj. Ma tot uitam la ea,dar ea nici macar nu dadea semne ca m-ar fi observat.

Pana sa apuc eu sa-mi fac curaj sa o salut s-a sunat. Ea si-a luat cartea si a disparut in multimea de adolescenti ce iesea din liceu. M-am desmeticit si eu si am pornit-o spre marea cladire din fata mea. Aveam engleza.

Am ajuns in clasa,uimitor,fara sa fiu injurat sau batjocorit. M-am asezat in ultima banca de pe mijloc in vesnicul meu loc. Mi-am scos un caiet si un pix si am inceput sa desenez. Ca de obicei,nu se pusese nimeni langa mine. Imi place sa stau singur,de-aia ma bucu ca nimeni nu se pune langa mine niciodata. Chiar inainte sa inceapa ora a intrat in clasa un tip pe care nu-l cunosteam.Cred ca era nou sau ceva de genul. Era un tip inalt,brunet cu niste ochi ce semanau cu un lan de grau scaldat de lumina calda al unui apus de soare. Avea doua flesh-uri destul de mari si o pentagrama exact ca a mea. Ceva nu era in regula. S-a uitat putin prin clasa si cand m-a vazut a venit si s-a asezat langa mine. Mai erau inca 3 locuri libere,de ce se asezase tocmai langa mine?

-Hei,eu sunt Andrew!mi-a spus vesel cu un zambet de milioane asternut pe buze

-Hei. Yuki,incantat,i-am raspuns zambind. Cum de te-ai asezat tocmai aici?

-Hmm....pai hai sa zicem ca imi plac locurile din spate,pentru inceput.

-Ouk...

-Buna dimineata,dragi elevi! spuse domnul Sandler intrand in clasa.

Ora a trecut repede,in ciuda faptului ca a fost foarte plictisitoare. Am aflat ca Andrew e un elev venit din America pentru un schimb de experiente. Din cate am inteles va trebui sa stea aici primul semestru,deci se pare ca n-o sa stau singur semestrul asta.

Am iesit rapid in curte si m-am dus la sirul de banci din spatele liceului in speranta ca fata de azi-dimineata va fi acolo,dar sperantele mi s-au spulberat cand am vazut banca de sub copac goala si pe celelalte pline de elevi. De la una din banci s-a auzit un tipat:

-Hei,uite-l pe satanistul ala de care iti ziceam!

-Ar mai trebui sa treci pe la biserica!

-Unde ti-e lama,emonel?

Nu i-am bagat in seama si am intrat iar n liceu.

Celelalte ore au trecut rapid. In fiecare pauza am vorbit cu Andrew. Am aflat destul de multe despre el. Si mama lui murise si nici el nu-si cunoscuse niciodata tatal. Era uimitor! Semanam ca doua picaturi de apa si aveam povesti identice. Ceva era prea ciudat... Si el asculta rock si trupa lui preferata era Eluveitie. Iubea albastrul si verdele si avea o pisicuta pe nume Otep. Iubea toamna,la fel ca si mine si ii placea sa scrie. Nu-mi venea sa cred ca in sfarsit gasisem pe cineva cu care ma intelegeam. Cu care ma intelegeam chiar foarte bine.

Am luat-o spre casa,cu castile in urechi si gandindu-ma la tot ce mi s-a intamplat. Inainte sa ies pe poarta liceului am mai aruncat o privire catre banci. Nimeni nu era acolo. Nimeni...Poate nu a fost sa fie,poate nu a vrut universul sa ne cunoastem. Dar nu voi renunta. O voi cauta pana o voi gasit. Jur,jur ca o sa ajung sa ii fiu macar amic. Macar atat..