Deschid ochii incet incercand sa ma acomodez cu lumina puternica trimisa de soare, incerc sa ma ridic, dar o durere in piept ma tine tintuit la pamant.
- Ce s-o fi intamplat si ce caut in padurea asta ?
Imi plimb ochii prin jur incercand sa identific ceva care sa imi fie de folos, dar nimic, doar copaci. Imi adun toate puterile si reusesc sa ma ridic in sezut. Imi ridic tricoul si pot observa doua zgarieturi.
Ma ridic in picioare si incep sa ma plimb prin padure, dupa o vreme gatul mi se usuca, iar stomacul incepe sa ma roada.
- Am nevoi de apa si hrana.
Continui sa merg singur prin padurea deasa, nu departe de locul unde ma aflam se putea zari un parau, zambesc larg si incep sa grabesc pasul. Ajuns la parau ma pun in genunghi, ma spal pe maini si beau apa ajutandu-ma de pumni. Ma simteam mai bine, dar tot imi era foama.
Ma asez cu fundul pe o poiatra privind in gol si vorbind singur .
- Cum ai ajuns aici Eragon, unde esti?
Ma ridic de pe piatra si cobor iarasi la parau pentru a-mi uda fata de cateva ori cu speranta ca ma voi revigora, arsita de afra te topea. Mai iau cateva inghitituri de apa si pornesc mai departe in cautarea unei surse de mancare, cine stie poate imi surade norocul si nu voi muri de foame in padurea asta .
Timpul trecea, soarele cobora de pe cer facand loc unui astru ce pare a fi luna, dar era mult mai mic decat imi aminteam. Ajuns la marginea padurii rasuflu usurat la vederea unor siluete ce se plimbau prin jurul unei case.
- Esti salvat Eragon.
Zambesc larg si incep sa alerg spre cei doi oameni strigandu-i, acestia se intorc spre mine maraind, ma opresc brusc pe loc privindu-i cum se apropie de mine tarandu-si picioarele.
- Ce dracu, zombie?
Cei doi se apropiau tot mai mult de mine, intrasem in panica si nu stiam ce sa fac.
- Gandeste Eragon, gandeste, hai ai jucat atatea jocuri video.
Din impuls am apucat un bat foarte gros, l-am apucat bine in maini, am inchis ochii, mi-am luat avant si din doua lovituri i-am dat gata pe cei doi zombie, le mai aplic cate o lovitura in cap sa fiu sigur ca nu se regeneraza si o iau la fuga spre casa careia ii dateau tarcoale cei doi.
Ma opresc in fata usi tinand bata in mana, apas pe clanta dar e inchisa, o fortez de tei ori si a patra oara se deschide. Imi fac curaj si pasesc in casa aflata in paragina, inaintez pe holul ce ducea spre mica bucatarie. Pe la jumatatea holului, din debara venea un miros intepator se cadavru, imi duc mana la nas si continui sa cercetez casa. Totul parea okay.
- Ce or fi simtind zombie aia de tot dateau tarcoale pe aici ?
Incep sa caut prin dormitoare ceva care sa-mi fie se folos, dupa lungi cautari gasesc un rucsac destul de incapator, doua cutite, haine de schimb, cu doua numere mai mari ce-i drept, apa si cateva pachete de biscuiti . Le arunc pe toate in rucsac si caut o trusa medicala penteu a-mi dezinfecta rana de pe piept.
- Bravo Eragon, esti un geniu.
Ma felicit singur si ma asez la masa din bucatarie gandindu-ma la ce voi face mai departe. Afara era intuneric de vreo cateva minute bune, baricadez usile si geamurile si decid sa raman aici peste noapte. Minutele trec iar somul ma cuprinde, ma asez pe canapeaua veche din sufragerie si astept sa adorm.
Somnul imi este intrerupt de un zgomot ce venea din bucatarie, apuc bata gasita in padure si lanterna gasita prin bucatarie si pornesc spre sursa zgomotului, strang bata cu putere si ma pregatesc sa lovesc, dar ma opresc la timp zarind soricelul ce tocmai se plimba pe un raft .
- Ce prost esti Eragon.
Ma uit pe fereastra prafuita la razele soarelui ce se iveau de dupa padurea prin care umblasem ziua trecuta. Ma intorc in sufragerie la rucsac si incep sa mananc din biscuiti gasiti in casa. Daca mananc cate o jumatate de pachet intr-o zi mi-ar ajunge hrana timp de trei zile iar apa pe putin doua zile. Termin de mancat si mai dau o raita prin casa in speranta ca voi gasi si altceva. Caut prin sertarele din sufragerie si spre nenorocul meu nu gasesc nimic.
Imi pun rucsacul in spate, apuc bata si plec la drum .
La media e Eragon pe numele sau real Oliver Queen.
Multumesc anticipat🙏
