Capitolul 2

14 2 0
                                    

Pornesc la drum orientandu-ma dupa cararile facute de oameni de-a lungul timpului, micutul sat, acum parasit si devastat misuna de zombie. Timpul trecea iar eu continuam sa merg spre cine stie unde.
Mergeam de mai bine de jumatate de zi prin camp cautand un adapost, dar fara rost, eram obosit si flamand, nu ma puteam opri acum, trebuia sa gasesc un loc mai ferit de ochii zombielor ce ma vanau . In indepartare se zarea un drum asfaltat, la circa douazeci de minute distanta, trag adanc aier in piept si continui sa merg, poate voi gasi ceva de folos.

- Oh nu. Spun cu voce tare, strang bata in mana si incep sa fug spre drum, ma urmareau. Ajuns pe drum continui sa alerg printre masinile oprite, deschid portiera unui Jeep, intru in el si blochez usile. Respir sacadat cautand cheia dar nimic, dau jos plasticul de sub volan cautand cablurile ce faceau contact la invartirea cheii. Bingo! Ating firele intre ele si motorul scoate un sunet, dar se opreste, incerc iarasi si de data asta pornete, imi dau jos sucsacul, calc aceleratia si pornesc spre necunoscut.
Ceasul de pe incheietura imi arata ca meregeam de mai bine de doua ore. Decid sa opresc masina intr-o benzinarie pentru a face plinul, combustibilul era pe terminate. Inainte de a cobora cercetez interiorul masinii si sub scaunul din dreapta gasesc doua pistoal si cateva gloante, il iau pe cel incarcat si cobor verificand daca  sunt zombie prin preajma. Totul era linistit.

Merg la pompa si fac plinul, in tot acest timp ma simteam urmarit, ma uit la benzinarie, geamurile cladirii erau patate cu sange. Renunt la a mai cerceta locul, dar ceva imi atrage atentia, doi ochi ma priveau de pe acoperisul cladirii, indrept pistolul spre perechea de ochi, ma pregatesc sa trag, dar perechea de ochi dispare si apare in fata mea.

- Ce ? Cum ai facut asta? Tin pistopul intins spre fata incercand sa imi controlez mainile tremurande. Era inalta, slabuta, cu parul rosu si carliontat ajungandu-i pana la umeri, iar ochii sai erau de-a dreptul ciudati, dar fascinanti, nu vazusem pana acum o persoana cu ochii gri. La spate purta o tolba cu sageti, iar in mana un arc de dimensiuni impresionante.

- Numele meu este Saphira. Spune punandu-si mana pe pistolul ce era indreptat spre ea, cu doar o privire pistolul se topi in mana mea. Il arunc privind-o speriat. Nu stiam ce tocmai facuse, dar a fost genial.
Asta imi aninteste de jocurile video si serialele vazute pana sa ma trezesc in padure.

- Eu sunt... Nu apuc sa termin ce aveam de zis deoarece o gramada de zombie se apropia amenintaror de noi, deschid repede usa din spate a masini, o imping pe Saphira inauntru, ma asez pe scaunul soferului, pornesc masina si  trec fix prin gramada de zimbie. Parbrizul si restul masinii erau pline de sange, simteam ca stomacul mi se intoarce pe dos. Dintr-o data capul incepu sa ma doara foarte tare, nu imi puteam controla mainile, imi tremurau incontrolabil pe volan, opresc masina si brus vad un trup acoperit de o pelerina neagra, avea in mana dreapta o sabie, iar in fata lui se afla o armata de zombie, intr-o secunda totul dispare.

- Ciudatule, hei ciudatule, trezeste-te. Auzeam tot mai tare cum ma striga cineva, deschid ochii si pe scaunul din dreapta era Saphira ce ma ciupea de brat.

- Ciudata esti tu. Spun ducandu-mi mana pe cap. Durerea disparuse, dar cele vazute se derulau in mintea mea.

- Tu ai inceput sa te strangi de cap si sa te vaieti, esti schizofrenic? Isi duce mana spre fruntea mea si o plaseaza grijuliu verificandu-mi temperatura.

- Oh mai taci. Am avut un fel de viziune..un om cu pelerina, sabie si o armata intreaga de zombie. Trebuie sa il gasim. Ce se intampla?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 02, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

 Eragon Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum