Imortalitate & iubire

#1

Capitolul I         

                                                                        ✥

         Astăzi, 26 noiembrie, 2013, este prima zi după accidentul rutier care m-a lăsat cu o pereche de cârje pentru câteva zile pe cap. Arthur, fratele meu, cel care mi-a condus maşina este probabil într-o stare mult mai grava ca a mea. Nu ştiu. Nu am de unde să ştiu dacă nu am fost să îl văd. Ar fi trebuit să mă duc dar abia aşteptam să ajung acasă.  Ce  îmi amintesc de ieri este că  m-am trezit de dimineaţă lângă frumoasa mea logodnică care încă dormea. M-am ridicat din pat şi m-am dus spre celălalt dormitor unde am observat ca Davina încă dormea şi ea. Am coborât scările şi m-am dus la bucătărie. Mi-am făcut o cafea după care m-am dus în sufragerie şi m-am uitat la ştiri. Între timp a aparut şi Davina pe canapea lângă mine, nu ştiu exact când, m-am uitat la ceas şi mi-am zis "la , dracu, sunt în întârziere.. " , m-am ridicat rapid de pe canapea şi m-am dus în dormitor mişcându-mă mai silenţios ca faimoşii ninja din Japonia, m-am îmbracat şi am plecat rapid spre servici.   După câteva ore a apărut Arthur în biroul meu, trebuie să recunosc că am fost puţin cam surprins să îl văd acolo, am decis amândoi să mergem la o vânătoare prin pădurea de la ieşirea din oraş. L-am lăsat pe el să conducă.  Mare greşeală.

         Îmi mai amintesc că îmi povestea ceva despre Vanessa, apoi am observat nişte motociclişti venind din faţă. M-am uitat spre Arth iar el se holba prin volan de parcă era într-o tranşă. "Arthur! " , i-am strigat numele şi am tras de volan spre mine pentru a evita motocicliştii şi ca prin minune, când Arth şi-a revenit a tras de volan spre el, intrând în motociclişti, maşina rămânând lipita de banda de separare. M-am uitat în jur puţin surprins apoi am observat că Arth era inconştient. Am mai observat şi că ieşea fum din maşina mea. Am sunat la salvare.

            Şi aşa am rămas fără maşină.

           Trebuie să mai precizez şi faptul că mă simt inutil, nu pot nici măcar să ma ţin pe picioarele mele, în loc să am eu grijă de Arianna , are ea de mine.. Da. Sunt norocos să o am. Ştiu. Şi o voi preţuii cu fiecare secundă din viaţa mea eternă. Să nu uităm de faptul că o să fiu tată din nou. Partea tristă din seara asta este că Davina vrea să plece, să se întoarcă în Mystic Falls.. E o parte tristă pentru că mă obijnuisem cu ea în casă. Adevărul este că atâta timp cât ea , logodnica mea, rămâne.. o să trec peste toate celelalte plecări ale prietenilor.

         Uneori mă întreb dacă sunt o persoană îngrozitoare, toţi din jurul meu tind să plece într-un final şi chiar nu înteleg de ce. Am preferat să mă gândesc că nu sunt înde-ajuns de bun pentru ei. Că ei cauta ceva mai mult decât mine şi le-am dat dreptate, dar sincer, în ultima perioadă, de când o am pe Arianna alături de mine, am realizat ce persoana bună sunt.  Nu am vrut niciodată răul nimănui şi am ajutat pe toţi aşa cum am putut fără să aştept ceva în schimb.Toţi sunt în Mystic Falls.. şi puţine persoane mă vizitează sau.. mă cauta. Îmi place viaţa care o am acum,  în Chicago. E exact ceea ce şi-ar dorii oricine. O viaţă normală.

      Lăsând la o parte toate astea, să facem o recapitulare la identitatea mea.  Mă numesc Demetrius Mikaelson, am peste 1000 de ani. Sunt un hibrid, jumătate vârcolac, jumătate vampir. Am 4 fraţi şi 2 surori de mamă, deoarece , să o spun într-un mod frumos, mama noastră s-a iubit cu 2 bărbaţi, tatăl meu, al lui Klaus şi al lui Arthur şi tatăl lor, celor rămaşi. Am multe nepoate dacă stau să mă gândesc. Îmi este cam lene să fac arbolele biologic acum, prea complicat să dau explicaţii despre marea mea familie dar tot ce trebuie să se ştie este că nu toţi care au acelaş sânge ca tine în vene îţi sunt şi familie. Adică, spre exemplu, Finn, nu am vorbit niciodată cu el şi nici nu cred că el ştie de existenţa mea. Am un frate geaman malefic, aşa cum îl ştiu toţi, deşi eu nu cred că el este cel rău aici, poate cei din jurul lui sunt cei răi, îl fac pe el să acţioneze greşit, dar aşa este el..mai impulsiv. Cu Arthur mă înţeleg cel mai bine dintre toţi. Am crescut cu el. Nu prea am iubit la viaţa mea lungă... Sincer să fiu, iubeam aventurile, petrecerile şi tot ceea ce ţinea de imortalitate şi libertate. După câteva secole am decis să mă întorc în Mystic Falls, ştiind că fratele meu geamăn, Klaus , împreună cu Rebekah, Elijah şi Kol, crează panică printre oamenii inocenţi de acolo. Să fim sinceri acum, nu toţi sunt inocenţi, doar locuiesc într-un oraş plin de supranatural. Nu aveam de gând să creez şi eu panică. Vroiam doar să-mi  întâlnesc fratele geamăn. Dar am cunoscut-o pe Katherine, şi m-am îndrăgostit de ea. Am iubito mult, cel puţin la început. Am doua gemene cu ea, Jennifer şi Vanessa.  Nu mai ştiu nimic de Jennifer, iar cu Vanessa, pot spune că e o fată minunată şi sunt mândru de ea, ma bucur să fiu tatăl ei. Am trecut prin vremuri grele cu Kate după despărţire, dar se pare ca devin din ce în ce mai bune. Fratele meu, Kol, mă uraşte pentru că , aşa cum a zis şi el, i-am furat femeia. Dar daca Arianna era fericită cu el, nu mă alegea pe mine. Nu am obligat-o să mă aleagă... i-am zis doar că el e prima ei iubire, iar eu vreau să fiu ultima şi că o voi aştepta indiferent cât. Am fost cel mai fericit când m-a ales pe mine şi încă sunt. Totuşi, m-a întâlnit pe mine înaintea lui, şi dacă nu o lăsam să plece atunci, ar fi fost a mea din prima. Dar acum este a mea şi sunt mai fericit ca niciodată. Curând trebuie să nască, voi avea un băiat şi îl va chema Matthew. Voi avea familia care nu am avut-o niciodată. Am cunoscut multe persoane in Mystic Falls, unii mi-au devenit cei mai buni prieteni alţii cei mai răi dujmani.