Private Number

1.

Ma uit la bana bandajata si incep sa trasez cerculete pe ghips. Mersi Mikella inca odata!

Cum sa stau eu in varful unei piramidei? Eu,Sam,care am rau de inaltime. Ah,da! Ea stia deja asta. Inca incerc sa aflu cum l-a convins pe directorul Jackson sa ma introduca in echipa de majoretelor. Ah,da,inca odata,pentru ca e ruda cu el.

Daca ai stii cat te urasc draga,Mikella.

Sunt intrerupta de melodia telefonului meu si imi intorc stupefita cu fata spre el. Inima incepe sa-mi bata cu putere,iar mana imi tremura. Acum,am becul stins si totusi inca ma simt privita. Amintirea tipului de aseara,imi trece din nou prin cap,dar imi alung rapid gandul.

Ma apropiu de el si rasuflu usurata cand vad numele lui Skyler pe ecran.

-Da? Raspund cu o ezitare.

-Samantha Rozilia Garonzsa! Unde mama naibi ai disparut azi? Si nici macar un semn de viata nu mi-ai dat? Pentru numele lui Chris Pine, m-ai speriat de moarte si pe mine si pe Jay cand am auzit ca ai cazut de pe piramida de la 3 metrii! Strigatele ce se aud de la celalalt capat al firului ma fac sa tin telefonul la o distanta considerabila fata de ureche.

-Calmeaza-te Skyler, doar osul putin fracturat,caci am aterizat pe el. Nimic mai mult. Incerc s-o linistesc.

-Samantha, tu te auzi? Ai cazut de la 3 metrii inaltime. Ai innebunit? De data asta clar asurzisem de la strigatele ei. Pun pariu c-am enervat-o mai rau prin a incerca s-o calmez.

-Uite ce e Sky,e deja tarziu si nu sunt dispusa sa sustin o cearta intre noi doua. Maine iti voi explica si tie si lui Jay mai indetaliat. Ar fi trebuit sa ma suni si sa ma intrebi cum ma mai simt,nu sa-mi tipi in fata. Acum,daca ma scuzi,trebuie sa ma bag in pat si sa ma scufund intr-o piscina de ciocolata imaginara. Noapte buna.

Inchid telefonul fara a mai astepta vreun raspuns si ma trantesc la propriu in asternuturi.

Acesta incepe sa sune din nou,iar ochii mei se dau involuntar peste cap.

-Skyler,te rog nu mai insista,ti-am spus,nu e ceva grav. Vom discuta mai multe maine si-i voi explica si lui Jay.
O informez eu.

-...

Linistea ce se aude ma face sa-mi pun atatea intrebari si sa-mi creez cele mai tampite scenarii.

-Sky? Ma auzi? Incerc sa obtin vreun semn de la prietena mea care parca a inghitit-o pamantul.

-Te doare tare? Se aude aceeasi voce de baiat de seara trecuta,care-mi da fiori.

Pot spune la propriu ca am inghetat. Inima mi se opreste in loc pentru un momemt,iar tot corpul meu vibreaza. Fiorii pun stapanire pe mine,iar eu am ramas cu gura intre-deschisa, nefiind capabila sa mai raspund.

Inghit in sec si-i raspund balbaindu-ma:

-N-nu. Ii astept reactia,care se pare ca nu mai vine.

-Imi pare rau ca n-am fost acolo sa te salvez la timp.

Daca credeam ca mai de vreme ma blocasem,acum sunt pur si simplu paralizata.
Se aude clar in vocea lui ragusita o tristete. Ii pasa?

-Cine esti? Imi fac curaj sa intreb dupa un timp in care am stat in liniste.

-Colegul de la biologie pe nume Mike. Imi raspunde dupa o ezitare.

-Eu nu fac biologie! Imi dau ochii peste cap la incercarea lui esuata de a ma minti.

-Stiu.

-Si atunci de ce incerci sa ma minti? Intreb enervata.

-Nu incerc sa te mint,incerc sa...

-Mai scuteste-ma,ii raspund,de fapt nici nu-mi pasa cine esti. Spune-mi doar ce mama naibii vrei si lasa-ma in pace. Il intrerup, ne mai acceptand vreo scuza jalnica.

-Ce mama naibii vreau eu? Tonul vocii ii ramane la fel de calm ,ragusit si sexi.

-Da,omule. Spune-mi ce vrei sa lasa-ma in pace.

Spre deosebire de el eu,turb de nervi si totusi,sunt o eroina ca ma abtin sa nu-i dau una prin telefon. Parca as fi vulcanul Vezuviu gata de eruptie,cu o lava clocotita in mine.

-Nu te pot lasa in pace!

Inspira,expira,inspira,expira.

-Atunci vrei sa-mi spui ce doresti? Calmitatea cu care rostesc intrebarea ma surprinde si pe mine,dar interiorul meu e total opus.

-Pe tine! Raspunsul sec,care mi-l inapoiaza,face cat o mie de cuvinte.

M-am blocat pur si simplu. Mi-e frica! Mi-e frica de acest psihopat cu minte diabolica. Mi-e frica de ce mi-ar putea face.

Inghit in sec,dar nu raspund.

-Am doar 16 ani. Sunt prea tanara ca sa mor,mai am atatea de invatat de la viata asta cruda.Cu ce-am gresit?
Imi spun toate astea mie,dar realizez ca nu sunt singura care a auzit.

-Nu vreau sa te omor, ci doar de placere.

Nu stiu daca e posibil,dar cred ca si inima incepe sa-mi transpire. Are prea mare presiune,iar pieptul ma doare ingrozitor. Aerul e prea putin si simt ca ma sufoc.

-A-a-d-dica? Reausesc un balbait printre vibratiile corpului.

-Nici nu-ti imaginezi,Samantha cat de mult vreau ca numele meu sa-l strigi de sub mine.

Inghit in sec zgomotos,astfel incat ma aude si el. De unde-mi stie numele?

-Atat de inocenta si neajutorata. Ofteaza.

Ma panichez si inchid telefonul fara sa mai stau pe ganduri. Il arunc in partea opusa a camerei si raman in ipostaza de contemplator la tot ceea ce s-a-ntamplat. Incerc sa-mi calmez bataile inimii usor si imi inchid ochii. Mai am putin si lesin cred ca in camera. As fi vrut sa fie si parintii mei acum acasa ca sa nu fiu singura in camera daca mor cumva.
Stai! Oh,nu! Sunt singura.

Atunci imi amintesc ca usa e deschisa si alerg intr-un suflet pe scari ca sa o incui. Nu stiu de ce,dar cum spuneam,ma simt in permanenta privita.

Uit si ca am ramas doar in lenjerie si apuc cheile din cuier,bajbaind in intuneric. Aprind becul de pe hol si ma uit in jur speriada. Inima imi bate si ceva imi spune ca nu sunt singura in casa. Simt o prezenta ciudata in camera parintilor mei,dar mi-e prea frica sa ma duc acolo singura si sa verific. Apuc vaza din sufragerie si ma indrept spre camera din care acum se aude ceva zgomote infundate.

Toate transpiratiile ma trec ,iar cele mai oribile scenarii se petrec in capul meu,fapt care ma face sa strang mai tare vaza in palme.Probabil o fi ciudatul de la telefon,ma gandesc.Pun mana tremurand pe clanta si dupa o ezitare,apas dintr-o data intrand rapid inauntru,in timp ce inima imi sare din piept.

-Dispari din casa mea! Tip cat ma tin plamanii cu ochii stransi si vibrand din toate incheieturile.

____________________
Iata si primul capitol. Ce sa zic? M-a trasnit inspiratia cu cartea asta nebuna. Astept pareri inca :) va rog,nu ezitati. Raspund la toate comentariile,cand am timp.