JURNALUL ADELEI

Un final trist [1]

Iubeste-o atata timp cat este a ta.

Nu atunci cand iti dai seama ca e prea tarziu , si ca un fraier ce esti, mergi si o cauti, dai buzna in viata ei exact atunci cand inima ei se vindecase si era din nou fericita.

Felicitari! Ai reusit din nou sa ii amintesti de tampeniile pe care le-ai facut atunci cand erati impreuna! De toate noptile nedormite in care plangea necontenit gandindu-se ce naiba faci si pe unde umbli.

Discursul tau patetic i-a fost de mare ajutor insa. Toate scuzele pe care le foloseai atunci au ramas neschimbate. Toate rugamintile insotite de expresia aia vinovata. Crede-ma , s-a saturat si ea sa iti dea mereu o sansa , chiar daca stia dinainte ca nu vei profita de ea cum trebuie.

Cuvintele tale , alea pe care le repeti mereu cand gresesti acum i se par doar o poezie invatata pe de rost si recitata prost.

S-a saturat pana peste cap de " fericirea" pe care i-o dai tu! Si cat de fraiera era cand din speranta ei fara sfarsit zicea sa o luati de la capat.
A realizat de ceva timp ca nu tu esti "alesul" , ca viata nu este complicata, ca ea singura si-o complica, lasand un fraier care n-o iubea sa ii umple capul cu minciuni care mai decare mai "pretioase" .

A realizat cate a pierdut doar dupa ce nu a mai fost prizoniera unei iubiri inexistente, dupa ce a vazut cum e treba cu iubirea.

Ma bucur pentru ea. Ca a lasat in urma o iubire in ruine si a mers mai departe. In sfarsit a descoperit o alta latura a vietii, fericirea, cea care o merita pe deplin. Si ii prieste fericirea.

Radiaza . Dar nu datorita tie .