Fericire , unde naiba esti? Ca nu te-ai mai aratat pe aici de ceva timp si incep sa cred ca m-ai uitat cu totul.
Sau poate ca destinul meu nu include fericire.
Inima imi e franta si nu o pot repara decat cu iubirea cuiva. Dar nu cu iubire falsa, ci pura ca si roua diminetii.
Ochii imi sunt rosii si goi, de atata plans si suspinat. Culoarea lor neagra accentueaza roseata deja vuzibila.
Incercand sa gasesc un motiv pentru care sa mai traiesc , imi vin in minte fragmente de amintiri. Amintiri ce ma chinuie zilnic si imi provoaca durere.
Imi las capul in jos si il prind cu palmele. Parul negru cade acoperindu-mi toata fata. Lacrimile mi se preling pe obraji iar capul incepe iar sa doara ca intotdeauna . O durere intepatoare si insuportabila ce ma face sa zbier , nemaiputand sa suport aceste senzatii.
Este timpul sami schimb viata! Dar o sa reusesc?
~In curand~
CITEȘTI
JURNALUL ADELEI
Short Story~Sa nu plangi, iti este interzis! Esti femeie! Trebuie sa fii puternica! Nimeni, niciodata nu iti va fi alaturi cu adevarat.~ ♥♥♥
