Uman

Prezentul prin amintiri si vise

Fiecare om isi traieste Legenda Personala prin care se apropie de scopul calatoriei sale. Insa, firesc, toti tind sa se avante in timp pentru a-si descoperi cat mai repede comoara.
Numai ca pe timpul calatoriei uitam pe traim, ce simtim, uitam de franturile acelea de viata care la un moment-dat ne par interesante, dupa aceea se transforma in firisoare de colb, peste care trecem nepasatori.
De fapt, ne spulberam propriile amintiri tanjind dupa viitor. Dupa scopul calatoriei, care ne fascineaza, care ne da ragaz sa traim.
Insa...pentru ce? De ce facem asta? Chiar si acum, cand imi amintesc de unele lucruri care au fost in trecut si pe care le regret, timpul trece. Si e ireversibil. Deci, practic, ne pierdem viata amintind si facand planuri, fugind de prezent. Culmea este ca ne si plangem ca nu mai e timp; eu il consider un paradox, unul penibil.
Dar lumea nu traieste doar in puf, viata ne-a fost croita pentru fiecare in parte.
Asadar, sa ne bucurăm de timp, de adolescenta, cat mai apucam...o farama de tinerete valoreaza din ce in ce mai mult cu trecerea anilor. Sa zambim, sa fim optimisti desi viata este oribila in realitate. Sa ne cream un nou univers in care sa traim in realitate in pielea visatorului...