Shinichi pov:
- Tată o să mergem in vizita la Kesu...aşa-i? îl întreb pe tata puţin speriat de răspunsul pe care mi l-ar putea da.
- Shinichi ştii că si eu țin la Kesu dar regulile academiei ne interzic să il vizităm. îmi spune acesta trist.
- Înţeleg...eu o să merg să mă plimb.
După ce îmi spusese tata eram trist şi supărat ca nu îmi voi mai vedea prietenul timp de 13 ani.
O dată ajuns în parc mă aşez pe iarba de lângă micuţul lac din mijlocul parcului.
Am luat un pumn de pietre de lângă mine şi am început să le arunc în lac. Dar când am vrut sa o arunc pe ultima am observat un băiat care plangea la o distanţă de 2 metri de mine.
- Hei! îl salut pe necunoscut însă acesta se sperie puţin la început.
- B...Buna...
- Nu fi speriat. De ce plangi?
- Nu am luat notă mare la Matematică si mama m-a pedepsit ca până diseară la ora 00:00 să nu intru în casă. şi aşa a început să plângă mai tare.
- Uite ca sa nu te simţi singur o sa stau cu tine.
- M...Mersi eu sunt Andy.
- Eu sunt Shinichi imi pare bine de cunoştinţă.
După ce am aflat că e pedepsit astfel de către maicăsa si că ia note extraordinare la şcoală pentru ea tot nu e deajuns.
- Pa Andy ne vedem maine la şcoală. îi spun eu iar acesta încuviinţă.
E un copil dulce cred ca până o să vină Kesu înapoi o sa mã distrez cu altcineva.
O dat Domnu' sa postez si eu in sfârşit. E un capitol naşpa dar important e ca l-am scris dupa o gramada de timp.
